Popas în amintiri

După 60 de ani… 

La început de septembrie când absolvenţii promoţiei 1953 ai Şcolii Medii Tehnice de Mecanică şi Siderurgie, actualul Colegiu Tehnic „Petru Poni”, s-au întâlnit la strigarea catalogului, după 60 de ani, cei mai mulţi dintre ei, deşi la venerabila vârstă a nepoţilor şi a reţetelor compensate, aveau chipul luminat de bucuria revederii. Unii au venit cu chipurile de odinioară imortalizate în alb/negru în buzunar, păcălind parcă timpul cu aceste porţii de amintiri, însă, chiar şi aşa, la numărătoarea din 2013 a promoţiei s-au revăzut doar 24, din cei 76 de foşti absolvenţi. Mulţi au bătut cale lungă să ajungă la acasa lor din suflet, mânaţi de poveştile adolescenţei precum şi de cele rămase nepovestite după depănarea revederilor de mai târziu, însă cu toţii încrezători că destinul le va mai lăsa loc şi pentru „la anul”, – aşa cum s-a exprimat la despărţire Emil Căprioară care nu s-a sfiit să spună în mărturisirile de după strigarea catalogului că cea mai mare fericire a sa este faptul că a ajuns la această revedere, pusă responsabil în cumpănă cu fericirea de a fi ajuns de-acum străbunic.
Între ei, oameni „mari” precum Petru Dănilă, venit tocmai de la Cugir, judeţul Alba, ieşit la pensie director, după ce cu oarece zeci de ani în urmă intrase ca maistru pe poarta Uzinei Mecanice din localitate, cu toţii însă identificabili după acea aură de lumină pe care doar bucuria unei astfel de întâlniri ţi-o mai poate dărui. A excelat în rolul „fosta dirigă”, interpretat în… travesti, Dana Păiuş, directorul adjunct al Colegiului Tehnic „Petru Poni”, un profesor tânăr şi energic, „argint viu”, nu alta, pusă mereu pe adunat performanţe şi amintiri, îmbogăţită de-acum şi ea nu doar de poveştile ci şi de pildele de viaţă date de cei 24 de temerari printr-ale veacurilor…
A. OPRIŞ