Secolul CIOBANU

A M Ciobanu-cheia orasului RomanÎmplinirea a 90 de ani de la naşterea profesorului Gheorghe A. M. Ciobanu din Roman a prilejuit oamenilor de cultură, precum şi oficialităţilor din localitate nu numai un minunat prilej de a-l omagia pe cel mai longeviv contemporan cu ei şi cu noi, ci şi pe OMUL de o vastă cultură, pe dascălul, pe scriitorul, pe compozitorul, pe criticul de artă plastică, pe intelectualul complex şi complet care a dominat şi domină cu personalitatea sa viaţa oraşului în care s-a născut şi în care trăieşte de aproape un secol.

În suita manifestărilor organizate în perioada premergătoare zilei sale de naştere – 25 martie – (amintim doar: înmânarea cheii oraşului de către profesorul Laurenţiu Leoreanu, primar al localităţii, şi acordarea „Crucii Moldovei”, cea mai înaltă distincţie a Mitropoliei Moldovei şi a Bucovinei, de către Î. P. S. Ioachim, arhiepiscop al Arhiepiscopiei Romanului şi a Bacăului), se înscrie şi „Medalionul Gheorghe A. M. Ciobanu”, organizat, în ziua de 24 martie 2015, la Colegiul Naţional „Roman-Vodă”, moderat de: preotul-poet Cornel Paiu.

Prin intervenţiile lor, prof. Mihaela Tanovici, directoarea Colegiului, preot dr. Eugen Răchiţeanu, preşedinte al Academiei „Petru Tocănel”, colonel medic dr. Georgeta Ursu, din Bucureşti, dr. Emanuel Nazaretian, preşedinte al Filialei Roman a Uniunii Armenilor din România, Cristina Panaite, directoarea bibliotecii Municipale „Gheorghe-Radu Melidon”, prof. Cornelia Jora şi scriitorii: Dan-Gabriel Arvătescu, Cristian Livescu, Lucian Strochi, Constantin Tomşa, au realizat un portret al omagiatului, pe măsura activităţii pe care acesta o desfăşoară de mai bine de şapte decenii în urbea muşatină.

Un loc aparte, în cadrul medalionului, l-a ocupat lansarea Revistei „Clepsydra” (8/martie 2015), număr dedicat aniversatului, şi, mai ales, lansarea cărţii „Amintiri din Secolul Ciobanu – convorbiri cordiale” realizată de dr. Dan-Gabriel Arvătescu, volum la care ne vom referi în continuare.

De la primele pagini, atenţia cititorului este reţinută de cele câteva pagini semnate de autor („Profesorul Gherorghe A. M. Ciobanu – socraticul nostru contemporan”) în care va descoperi o parte din trăsăturile esenţiale ce definesc personalitatea Profesorului – „un concetăţean al nostru care ne-a dat şansa la neuitare.ş…ţ Un secol de istorie, un secol de viaţă cu Profesorul a fost şansa pe care ne-a dat-o Dumnezeu să ne cunoaştem şi să ne regăsim. A fost şansa de a nu ne pierde identitatea culturală, într-o lume prea uşor dispusă a renunţa la valori pentru a se amorfiza într-un neant existenţial numit modern «mondializare».”

Cu riscul de a ştirbi din valoarea textului original al cărţii, reproducem, în continuare, câteva din aprecierile noastre referitoare la această carte pusă sub un motto sugestiv semnat Gheorghe A. M. Ciobanu: „Singuratic fiind, rămân mereu un tânăr!”.

Mai întâi, apreciem conţinutul şi formularea întrebărilor – adevărate comentarii născute dintr-o zestre livrescă aparte – întrebări adresate partenerului, de dialog, de către dr. Dan-Gabriel Arvătescu, conştient că ştia pe cine va avea în faţă. Mai mult, întrebările din această carte au determinat răspunsuri ce se constituie în adevărate microeseuri. Astfel, referindu-se critic la evoluţia societăţii româneşti în ultimii douăzeci şi cinci de ani, se naşte prima întrebare: „Ce vedeţi dumneavoastră în viitor?” Şi răspunsul prompt dă prilej de reflecţii: „Cum este expresia populară «am aruncat cămaşa pe foc pentru un purice». Şi o aruncăm în continuare…”

La fel de importantă ni se pare o întrebare care reţine atenţia celor doritori să afle informaţii despre vremuri îndepărtate şi datorită răspunsului dat. „Cum era Romanul copilăriei? Cum erau oamenii? Cum era locul? Spiritul? Se deosebea de cel de astăzi?” Şi Profesorul începe: „Se deosebea, oarecum. Iar, cum spune poporul, oamenii erau mai deschişi la suflet şi mai buni…”

La fel de interesante sunt fragmentele din aceste „convorbiri cordiale” referitoare la situaţia economică (criza din anii ’30 ai secolului XX, anii de secetă de după război ce au coincis cu primii ani ai instaurării comunismului), precum şi viaţa politică (mişcarea legionară, personalitatea lui Ion Antonescu) şi, nu în ultimul rând, referirile la sistemul de învăţământ, viaţa şcolii, toate văzute prin ochii adultului ajuns la vârsta înţelepciunii, provocat să-şi depene amintirile copilăriei, ale adolescenţii şi tinereţii, înţelepciune şi luciditate ce îl caracterizează şi la această vârstă înaintată.

Aşa este întreaga alcătuire a cărţii: din răspunsuri care surprind, deopotrivă, pe cel care pune întrebări şi, nu în ultimul rând, pe cititorul ce va avea şansa să se întâlnească cu această realizare a dr. Dan-Gabriel Arvătescu, cel care dovedeşte, încă o dată, că are o pană ce îl poate situa în galeria selectă a medicilor-scriitori. De fapt avem în faţă o carte de „convorbiri” cum este subintitulat volumul şi nu una de interviuri. Intervenţiile Profesorului conţin ideii filosofice proprii, amintiri din îndelungata activitate de dascăl, diferite menţiuni autobiografice sau despre personalităţi ale vremii, o bogăţie informatică referitoare la o epocă de aproape un secol. În acest sens, deosebit de importantă ni se pare a fi analiza şi caracterizarea epocii comuniste din România şi nu numai, pe care o împarte în două „formule”: „socialismul primar […] prea postbelic, când încă erau probleme sociale care s-au aplicat dureros” […] un fel de socialism fără naţionalitate, internaţional” şi „După ’60 şi ceva, când s-a colectivizat agricultura, a început să intre socialismul şi la sate…”

Prin răspunsurile sale, Profesorul se autodefineşte. Iată câteva fragmente: „Mult din ineditismul meu nu este numai de formulă, de stil, de artă. Este ineditism de teorie asupra Universului.”; „Nu am repetat niciodată ceva în viaţă, când lucrez, când scriu.” ş. a.

Cartea „Amintiri din Secolul Ciobanu – convorbiri cordiale” se constituie într-un portret al Profesorului, al Omului Gheorghe A. M. Ciobanu, dar, în acelaşi timp, este şi un document despre aproape un secol din istoria noastră.

Încheiem salutând iniţiativa bunilor noştri colaboratori din Roman, Dan Dimitriu şi Cornel Paiu, dr. Dan-Gabriel Arvătescu şi pe toţi cei care au adus încă o dată în atenţie şi au pus în valoare personalitatea Profesorului Gheorghe A. M. Ciobanu, căruia îi adresăm şi de această dată sincera urare: LA MULŢI ANI!

 

Constantin TOMŞA