• Seminarul internaţional „Tinerii – o categorie vulnerabilă pentru integrarea pe piaţa muncii”
Pentru mine vara înseamnă soare strălucitor, stropi răcoroşi de ploaie, flori multicolore şi mult-mult verde. Dacă mai adaugi aici râul Olt, cam învolburat şi tulbure de astă dată, şi ceaţa, ca un fum, ce îmbrăţişează un munte, obţii tabloul pe care l-am avut în faţă la începutul verii 2019.
E Căciulata, unde am venit împreună cu colega mea, Maria Tichişan de la Cahul, pentru a participa la seminarul internaţional cu genericul: „Tinerii – o categorie vulnerabilă pentru integrarea pe piaţa muncii”, organizat în perioada 30 mai – 2 iunie de către Confederaţia Sindicatelor Democratice din România (CSDR) cu sprijinul financiar al Uniunii Europene şi Centrului European de Informare a Muncitorilor (EZA). Seminarul şi-a propus abordarea integrării tinerilor pe piaţa muncii din perspectiva pregătirii acestora în şcoală şi ulterior la locul de muncă, inclusiv educaţia de-a lungul întregii vieţi.
Cu adevărat internaţional, seminarul a cuprins prezentări la subiect ale sindicaliştilor din România, Bulgaria, Polonia, Austria, Portugalia, Spania, Irlanda şi a fost moderat cu mult har de către profesorul Ioan Leon Naroşi, şeful Departamentului Educaţie-Formare a CSDR.
Deschiderea activităţii a purtat ţinută oficială, discursul domnului Iacob Baciu, preşedintele Confederaţiei Sindicatelor Democratice din România, preşedintele Consiliului Economic şi Social din România, preşedintele Asociaţiei Internaţionale a Consiliilor Economice şi Sociale, a dat importanţă şi gravitate evenimentului, iar moderatorul, dl. Naroşi, a îndemnat participanţii la deschidere pentru a identifica problemele tinerilor din ţara de unde vin şi a găsi soluţii de susţinere a tinerilor în aspiraţiile lor de a-şi găsi locul pe piaţa muncii.
În prima zi a seminarului am ascultat cu mult interes discursurile prezentatorilor, observând că, de fapt, într-o măsură mai mare sau mai mică, problemele tinerilor privind integrarea în câmpul muncii, sunt aceleaşi în toate ţările:
– Migraţia, inclusiv a tinerilor;
– Preocuparea tinerilor pentru obţinerea uneia sau mai multor diplome universitare, fără a aspira la o profesie/specialitate care să le ofere un loc de muncă unde s-ar realiza;
– Formarea iniţială în şcoli şi universităţi nu este corelată cu piaţa muncii şi realităţile acesteia;
– Percepţia tinerilor pentru studierea în şcolile profesionale este negativă, considerând că învăţământul vocaţional este inferior şi fără prestigiu;
– Cerinţa experienţei la angajare;
– Angajarea tinerilor pe perioadă determinată sau cu program part-time, nu oferă stabilitate şi siguranţă;
A doua zi discuţiile au vizat mai mult efectele digitalizării asupra economiei şi pieţei muncii, şi s-au conturat următoarele idei:
– Digitalizarea oferă perspective enorme de dezvoltare economică;
– Tehnologia digitală va fi un factor sigur de egalizare a productivităţii muncii la nivel global;
– Tehnologiile nu vor afecta forţa de muncă, dar vor influenţa apariţia de noi profesii.
În contextul celor studiate în cadrul seminarului, au fost proiectate sarcinile sindicatelor pentru a diminua vulnerabilitatea tinerilor la încadrarea în muncă, cum ar fi: participarea lor la consilierea profesională, elaborarea curriculei educaţionale, recalificarea muncitorilor, informarea tinerilor despre beneficiile asociate de calitatea de membru de sindicat şi protecţia colectivă.
Totuşi, există speranţa că lucrurile vor evolua, tinerii fiind o rezervă importantă care va genera progres.
Desigur, informaţiile şi cunoştinţele pe care le-am căpătat, participând la acest seminar, sunt foarte importante pentru parcursul meu sindicalist, însă ceea ce am remarcat este şi mai important: de un timp, pentru mine România este asociată nu doar cu o ţară, foarte dragă mie, cu munţi, ape, peisaje din „Grădina Maicii Domnului” (numită astfel şi de către Papa Francisc). Nu mai asociez, de exemplu, un oraş cu un punct pe hartă, ci cu un prieten sau o persoană cunoscută. Iaşul îl asociez cu Violeta Amariei, când aud de Maramureş îmi amintesc de Ioana Petreuş, Constanţa pentru mine înseamnă Mitică Iosif, Mehedinţi – Ion Zoican, Prahova – Ion Duţă, Dolj – Gheorghe Untaru. Piatra-Neamţ? Oraşului Piatra-Neamţ îi asociez cuvântul frăţie. De aici porneşte cunoaşterea OAMENILOR din România: Gabriel Ploscă, Gabriela Grigore, Mircea Zaharia, Iosif Covasan, Ionel Hociung, Ciprian Murariu, Minadora Lemnaru, Niculina Niţă. OAMENI de acelaşi crez, de acelaşi sânge, de acelaşi neam, care mă ajută să mă simt parte a unui mare şi puternic popor – poporul român – drept care le mulţumesc şi mă înclin.
Ana CIMPOIEŞU,
preşedintele Consiliului Raional Hânceşti al Federaţiei Sindicale a Educaţiei şi Ştiinţei