Semne bune anul are…

Semne bune anul are…

 

Un obicei de gospodar bun este acela ca la sfârşitul fiecărui an să tragă o linie. Şi să adune faptele bune. Şi să şteargă, sau să dea uitării necazurile pe care le-a depăşit. Anul 2014 a fost încărcat cu de toate – şi pentru învăţământul românesc, şi pentru mişcarea noastră sindicală; ne vom opri acum doar la câteva realizări importante urmând ca, în numărul următor al revistei, să facem un bilanţ detaliat al muncii noastre, şi să punctăm clar obiectivele şi perspectivele anului 2015. Trebuie să ne gândim cum vom organiza activitatea viitoare, în aşa fel încât, peste patru ani când va veni Conferinţa Judeţeană, să putem spune cât am realizat din ceea ce ne-am propus în 2013, şi ce rămâne eventual de făcut într-un nou mandat.

Din păcate foarte mult timp din activitatea noastră a trebuit să se concentreze pe hotărârile judecătoreşti, pe acţiuni în Instanţă. Spun din păcate pentru că este trist ca într-o ţară – despre care se spune că este un stat de drept – dreptul tău, care se regăseşte într-o lege, să nu fie recunoscut de către autorităţi şi să fii nevoit să apelezi, pentru aceasta, la Instanţa de judecată. Şi iarăşi din păcate, nici hotărârile irevocabile ale judecătorilor nu sunt întotdeauna respectate. Hotărârile judecătoreşti nu se aplică nici ele de la sine, cum par să creadă unii dintre colegii noştri. Este un mare neadevăr şi numai cine nu vrea nu vede drumul anevoios al întocmirii documentaţiilor şi al argumentării lor în Complexul de judecată. Îmi place să spun că aproape toate acţiunile iniţiate de noi au avut câştig de cauză în sala de judecată şi această reuşită se datoreşte bunei pregătiri a acestora. Iar aici nu pot să nu remarc rigurozitatea colegei noastre Gabriela Grigore, implicarea Biroului Operativ şi a Consiliului Judeţean al Sindicatului în efortul permanent pentru remedierea unor sincope sau disfuncţionalităţi ale acestei activităţi. Deşi lucrurile nu s-au rezolvat în procent de 100% sunt bucuros să constat că, urmare a presiunii noastre şi a unei conjuncturi favorabile – excedentul bugetar de anul acesta –, plata hotărârilor judecătoreşti pentru anul 2014 este în curs de finalizare chiar din această lună. Nu e vorba de „saci de bani”, aşa cum a apărut în presă, dar este vorba de sume considerabile şi ne propunem ca şi în continuare să obţinem şi să aducem acasă toate drepturile recunoscute prin lege, dar neluate în seamă de guvernele precedente.

Un alt lucru important pe care l-am finalizat spre sfârşitul anului 2014, a fost Acordul asupra unor măsuri care urmează a fi adoptate în domeniul învăţământului, acord negociat cu Guvernul României, timp de mai bine de un an şi jumătate. Ceea ce este foarte important în legătură cu acest act normativ este că unele dintre prevederile lui încep deja să se aplice. Atât în ceea ce priveşte plata hotărârilor judecătoreşti, a echivalentului sutei de euro alocată pentru dezvoltarea profesională (şi există semnale că acest lucru se va întâmpla şi în anul viitor), cât şi a măririlor salariale din 2015: – 5% începând de la 1 martie, şi alţi 5%, din septembrie. Şi când fac aceste afirmaţii mă bazez pe faptul că sumele au fost prinse în proiectul de buget pe 2015 şi sperăm să rămână acolo şi după aprobarea Parlamentului. Aş zice că există câteva semne clare că se doreşte ca, împreună – guvernanţi şi sindicate –, să facem ceva constructiv pentru învăţământul românesc. Aceasta mă bucură şi îmi dă o oarecare doză de optimism, oarecare pentru că prezentul climat politic e destul de agitat.

Nu pot să închei fără a aminti aici semnarea unui Contract colectiv de muncă unic la nivel de sector de activitate învăţământ preuniversitar un document foarte important, şi el îndelung negociat, şi care reglementează relaţiile de muncă între angajatori, adică unităţile şcolare, şi angajaţi, adică membrii de sindicat. Prevederile acestui contract se aplică la nivel naţional, la toate unităţile de învăţământ preuniversitar din ţară, aşa că un contract la nivel de judeţ este fără obiect. Desigur, în momentul în care se va schimba Legea Dialogului Social, lucru pe care îl dorim a se petrece cât mai curând, în momentul în care vom şti că angajatorul nostru este şi cel care ne plăteşte, vom putea discuta despre încheierea Contractului colectiv de muncă la nivel de judeţ sau chiar de unitate şcolară. Aici ar trebui să ajungem, de fapt.

Anul 2014 n-a fost un an uşor, dar semnarea celor două documente menţionate mai sus poate fi dătătoare de speranţă îndulcind perspectiva asupra viitorului şcolii româneşti. În ceea ce ne priveşte, nu vom obosi niciodată să milităm pentru această cauză, pentru condiţii mai bune de viaţă pentru colegii noştri, pentru salarii corecte, pentru condiţii omeneşti de muncă.

Aş vrea, acum când se încheie anul, când vin Sărbătorile, când se apropie o binemeritată vacanţă, să le spun tuturor colegilor noştri că avem nevoie acum, mai mult ca oricând, de mai multă solidaritate, că nădăjduiesc să rămânem uniţi în demersul nostru, şi să le doresc tuturor

Sărbători Frumoase. La mulţi Ani!

 

Gabriel PLOSCĂ,

Preşedintele S. L. L. I. C. S. Neamţ