* Interviu cu domnul Gabriel Ploscă, preşedintele Sindicatului Învăţământ din judeţul Neamţ
– Domnule Gabriel Ploscă, nu ne-am mai văzut de-o vară. De unde începem?
– Aş dori să pornesc de la mesajul de protest de la 1 iunie, când peste 10.000 de membri de sindicat din toată ţara au contestat la Bucureşti prevederile proiectului ultimei Ordonanţe de Urgenţă, nr. 20/2016, ce promitea anumite majorări salariale şi corecţia unei mulţimi de nedreptăţi şi inadvertenţe comise în retribuirea personalului din sistemul de învăţământ. Acţiunea a fost inutilă pentru că Guvernul Românei a aprobat, în data de 8 iunie 2016, Ordonanţa de Urgenţă nr. 20, pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă nr. 57/2015 care nu ţinea cont de protestul şi revendicările noastre. Mai mult, Hotărârea de Guvern din 10 august 2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor din Ordonanţa de Urgenţă nr. 20/2016 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016 perpetuează neajunsurile şi nedreptăţile sesizate de noi.
Astfel, în momentul de faţă, când a venit vremea aplicării acelei dispoziţii, din unităţile şcolare curge un adevărat val de nemulţumiri: s-au creat discriminări în rândul personalului nedidactic pentru că există oameni care nu mai au aceleaşi venituri ca la 1 august, după cum, pentru alţii, creşterile salariale au fost foarte mici sau inexistente. Conform noilor normări, se observă că unele venituri scad prin diminuarea unor sporuri; bani care ar asigura o prezumtivă şi vagă creştere de venituri pentru alţi colegi. În fond nu e vorba de alţi bani alocaţi de Guvern, ci de aceeaşi bani zornăiţi ostentativ.
– Mult zgomot pentru nimic…
– Ideea principală este că grilele de salarizare din HG 582/2016 trebuie modificate de urgenţă. Prima noastră reacţie a fost să evaluăm şi să centralizăm nemulţumirile din teritoriu. În acelaşi timp, reprezentanţii noştri la nivel naţional au discutat cu ministrul Educaţiei pe această temă şi acesta a admis că sunt şi anomalii în document. Se pare că unii au umblat la această grilă fără să consulte toţi partenerii şi s-a ajuns unde s-a ajuns. Dar faptul că se recunosc aceste greşeli ne fac să sperăm într-o îndreptare a lucrurilor, în posibilitatea unui parteneriat direct şi sincer, într-un dialog social care să devină un fapt real.
– E un punct de vedere optimist…
– Aproximativ. Deocamdată, în aşteptarea unor noi negocieri la nivel naţional, încercăm şi noi aici, în Neamţ, să ne mobilizăm parlamentarii pentru ca, atunci când această Ordonanţă de Urgenţă va ajunge în Parlament – probabil până în alegeri – ea să fie amendată conform revendicărilor noastre. Avem promisiuni din partea unor parlamentari că ne vor sprijini, dar trebuie să vedem ce-o să iasă la vot; vorba românească zice că socoteala de acasă nu se prea potriveşte cu cea din târg… Asta e problema principală care ne preocupă acum şi sperăm să avem sorţi de izbândă.
– Şi problemele secundare?
– Sunt cele specifice cu care ne confruntăm la fiecare început de an. Printre ele, lipsa avizelor sanitare, care e o problemă la nivel naţional.
– Şi cu banii cum vă descurcaţi?
– Se tot spune că alocaţiile bugetare sunt suficiente, dar nu e adevărat. Alocaţiile bugetare au fost tot timpul la cota de avarie şi aşa au să rămână lucrurile până când cineva va înţelege că învăţământul chiar este o prioritate naţională.
– Se anunţă o rectificare bugetară. Vă puneţi în ea speranţe reale?
– Dorim ca aceste rectificări să fie reale şi să rezolve măcar problema salarizării. Pentru că dacă guvernanţii nu vor face ceva în sensul acesta, va trebui să forţăm noi lucrurile, altminteri vor rămâne oamenii fără salariu. Şi lucrurile se repetă pentru că fondurile de salarii se calculează pe baza unor costuri standard nerealiste şi fiecare sfârşit de an calendaristic vine cu aceleaşi probleme…
– Altceva?
– Se văd şi câteva lucruri bune în fapt şi la orizont. Un prim pas în sensul debirocratizării învăţământului a fost făcut prin limitarea la şapte a numărului comisiilor din unităţile şcolare. Alte speranţe sunt legate de trecerea prin Parlament a Statutului nostru de Autoritate Publică, mai ales că elevii au dobândit unul. Iar statutul personalului didactic este aproape sublim, dar lipseşte cu desăvârşire. Am zis aproape pentru că e vorba doar de o anexă care există pe undeva pe lângă Legea 1/2011. Pentru că tot am vorbit despre Statutul Elevului, trebuie să spun că noi, în urma a nenumărate discuţii publice, am reuşit să scoatem foarte multe aberaţii din text. Se propusese chiar să se elaboreze o nouă Lege a Educaţiei pornindu-se de la acest statut. De parcă n-ar ajunge cât e de proastă această lege şi ar trebui făcută şi mai proastă…
Mai există ceva probleme legate şi de concursul pentru directori pe care noi l-am dorit şi-l tot solicităm de vreo doi ani: perioada aleasă pentru desfăşurare se suprapune cu cea a începutului de an şcolar, cea mai grea din punct de vedere organizatoric. Noi am încercat să schimbăm acest calendar (N.R: interviul a fost realizat pe data de 15 sept.) mutând data desfăşurării cu vreo două săptămâni. Au fost deja discuţii în Comisia de învăţământ din Senat şi acum aşteptăm reacţia MECS.
– Cum e gândit acum, chiar miroase a depolitizare?
– Dacă s-ar respecta întocmai ceea ce e prevăzut în metodologia de desfăşurare, cred că ar fi un bun prilej pentru a depolitiza măcar o parte a acestui examen, unde sindicatele nu au decât rol de observator. Noutatea examenului constă în introducerea unei lucrări scrise cu subiect unic la nivel naţional, ceea ce mi se pare un pas înainte. Şi modalitatea de evaluare mi se pare mai completă, deşi nu exclude în mod absolut toate subiectivităţile. Noi am propus – şi s-a aprobat – ca proba de interviu să fie înregistrată, dar aceasta e o sabie cu două tăişuri: atât în avantajul eventualului contestator, cât şi al comisiei.
– Ştiu că aţi avut şi alte iniţiative, şi alte propuneri care îşi aşteaptă soluţionarea…
– Încercăm de ceva vreme să promovăm nişte iniţiative care au plecat de la Federaţie către Parlament. E vorba mai întâi de o iniţiativă plecată din Judeţul Neamţ, o iniţiativă care se referă la condiţia şi statutul Şcolilor profesionale. Ca să stimulăm copiii şi să le dăm şi celor din familii cu o situaţie materială precară posibilitatea de a învăţa o meserie, am propus ca aceştia să primească masă şi casă gratis. Adică să aibă gratuit cămin şi cantină. Nu mi se pare mult, pentru că şi acum trăim cu nostalgia meseriaşilor formidabili produşi de acest sistem. Este o idee agreată şi de domnul senator Liviu Marian Pop care sprijină şi promovează această propunere legislativă, aflată deocamdată, pe circuit, în Camera Deputaţilor.
O altă iniţiativă a noastră, care în prezent adună sprijin parlamentar, este aceea ca manualul şcolar să devină bun de interes naţional. Aceasta ar însemna ca editarea acestor manuale să fie făcută de Ministerul Educaţiei, într-o tipografie proprie, la o editură proprie. În momentul de faţă, după licitaţii, mai multe edituri se contestă reciproc şi, practic, se pierde timp pentru că sunt licitaţii care trenează de ani de zile. Astfel apariţia manualelor se află într-o întârziere impardonabilă – în acest an, nici până acum copiii din clasa a IV-a nu au încă manuale.
S-a vorbit şi se tot vorbeşte despre curriculum. Acest curriculum trebuie să fie elaborat de cei care lucrează la catedră, pentru că – orice s-ar spune – avem printre noi cadre didactice foarte bine pregătite şi cu rezultate foarte bune la cel mai înalt nivel internaţional. Ei trebuie chemaţi să lucreze. Nu zic că nu trebuie ascultate şi ONG-urile, dar trebuie să dăm întâietate specialiştilor. Altminteri starea de confuzie se va perpetua şi v-a întreţine în continuare un haos, care deja ne-a devenit familiar…
– Aveţi, în final, un mesaj şi pentru colegii noştri?
– Toamna e frumoasă, dar pentru noi aduce cele mai multe probleme… Avem nevoie de unitate şi solidaritate, avem nevoie ca membrii de sindicat să fie alături de noi pentru că, până la urmă, ei reprezintă puterea şi numai în acest mod avem sorţi de izbândă, numai aşa vom reuşi să ne facem ascultaţi. Le doresc colegilor mei, tuturor celor care lucrează în învăţământ să aibă un an bun cu bune rezultate, cu împliniri profesionale, cu bucurii şi satisfacţii din partea învăţăceilor. Şi, desigur, să aibă şi să avem – putere şi sănătate!
– Subscriu.
A consemnat Mircea ZAHARIA