Proiectarea didactică este o acţiune continuă, permanentă, care precede demersurile instructiv-educative, indiferent de dimensiunea, complexitatea sau durata acestora (presupune de fapt stabilirea sistemului de relaţii şi dependenţe existente între conţinutul ştiinţific vehiculat, obiectivele operaţionale şi strategiile de predare, învăţare şi evaluare).
Ȋn proiectarea didactică se porneşte de la un conţinut fixat prin programele şcolare, care cuprind competenţele generale ale învăţămȃntului, competenţele specifice şi conţinuturi care sunt unice la nivel naţional. Se finalizează cu elaborarea unor instrumente de lucru utile cadrului didactic: planului tematic şi a proiectelor de activitate didactică/lecţie, pȃnă la secvenţa elementară de instruire.
ETAPELE PRINCIPALE ALE ACTIVITĂŢII DE PROIECTARE A ACTIVITĂŢILOR DIDACTICE
1. încadrarea lecţiei sau a activităţii didactice în sistemul de lecţii sau în planul tematic;
2. stabilirea obiectivelor operaţionale;
3. prelucrarea şi structurarea conţinutului ştiinţific;
4. elaborarea strategiei didactice;
5. stabilirea structurii procesuale a lecţiei/activităţii didactice;
6. cunoaşterea şi evaluarea randamentului şcolar:
a. stabilirea modalităţilor de control şi evaluare folosite de profesor;
b. stabilirea modalităţilor de autocontrol şi autoevaluare folosite de elevi.
NIVELURI
În funcţie de orizontul de timp luat ca referinţă există două tipuri fundamentale de proiectare pedagogică:
1. proiectarea globală – are drept referinţă o perioadă mai mare din timpul de instruire: de la un ciclu şcolar la un an de studiu – se concretizează în elaborarea planurilor de învăţământ şi a programelor şcolare;
2. proiectarea eşalonată – are ca referinţă perioade mai mici de timp, de la anul şcolar până la timpul consacrat unei singure activităţi didactice; distribuţia timpului pe tipuri de activităţi: predare, fixare şi sistematizare, evaluare.
VARIANTE DE REDACTARE A PROIECTELOR DIDACTICE
Variabilele procesului de instruire determină variante ale tipului de bază pentru fiecare categorie/tip de lecţie. Principalele categorii/tipuri de lectie sunt:
– Lecţia mixtă;
– Lecţia de comunicare/însuşire de noi cunoştinţe;
– Lecţia de formare de priceperi şi deprinderi;
– Lectia de fixare şi sistematizare;
– Lecţia de verificare şi apreciere ale rezultatelor şcolare.
Proiectul de lecţie se compune dintr-o parte introductivă, care fixează un număr de elemente comune oricărei lecţii şi anume: data, unitatea de învăţare, clasa, numele propunătorului. Urmează să precizăm care este disciplina şi aria curriculară din care face parte aceasta. Apoi, vom nota unitatea de învăţare, tema şi tipul lecţiei. Dacă activitatea este integrată, trebuie enumerate domeniile sau disciplinele care sunt atinse pe parcursul acesteia. Nu trebuie să lipsească scopul lecţiei, competenţele specifice (3-4 competenţe transcrise din programa şcolară, la disciplina la care se ţine lecţia) şi competenţele derivate (2-3 competenţe formulate asemănător celor specifice, dar mai restrânse ca arie).
De exemplu, la clasa a IV-a – Matematică:
Competenţa specifică:
2.1. Recunoaşterea numerelor naturale în concentrul 0 – 1000000 şi a fracţiilor cu numitori mai mici sau egali cu 10, respectiv egali cu 100.
Competenţe derivate:
– scrierea cu litere a numerelor din concentrul 0 – 1000000;
– numărarea în ordine crescătoare/descrescătoare, respectând paşii daţi.
În finalul primei părţi a proiectului vom preciza care sunt strategiile didactice (metode şi procedee; mijloace de învăţământ), modurile de organizare ale colectivului, tipuri de evaluare folosite, resursele (materiale, umane şi de timp) şi bibliografia (nu se trece programa, nici manualul).
Partea a doua a proiectului cuprinde desfăşurarea propriu-zisă a lecţiei, în care se indică momentele (evenimentele) lecţiei, se prezintă detaliat secvenţele de conţinut, se descriu acţiunile întreprinse de profesor şi elevi, se precizează mai atent metodele, procedeele şi mijloacele care intră succesiv în scenă şi se stabilesc elementele de feed-back care intervin pe parcursul lecţiei.
Etapele unei activităţi în funcţie de tipul lecţiei:
1. Lecţia de predare-învăţare poate să se desfăşoare după următoarea succesiune: moment organizatoric, verificarea temei pentru acasă (dacă e cazul), captarea atenţiei, anunţarea temei şi a obiectivelor, prezentarea optimă a conţinutului nou, dirijarea învăţării, asigurarea retenţiei şi a transferului, evaluare.
2. Lecţia de consolidare: moment organizatoric, captarea atenţiei, reactualizarea cunoştinţelor asimilate anterior, anunţarea temei şi a obiectivelor, fixarea/consolidarea cunoştinţelor, obţinerea performanţei/asigurarea retenţiei şi a transferului, evaluare, încheierea activităţii.
3. Lecţia de recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor (la final de unitate de învăţare, recapitulare semestrială): moment organizatoric, captarea atenţiei, reactualizarea cunoştinţelor asimilate anterior, anunţarea temei şi a obiectivelor, recapitularea şi sistematizarea cunoştinţelor (pe baza unui plan de recapitulare), evaluarea/activitate independentă (opţional), încheierea activităţii.
4. Lecţia mixtă (se pretează de regulă la clasa a III-a sau a IV-a, la ştiinţe, istorie, geografie, însă se poate regăsi şi la alte discipline): moment organizatoric, captarea atenţiei, verificarea şi aprecierea cunoştinţelor anterioare ale elevilor, anunţarea temei noi, dirijarea învăţării, obţinerea performanţei/asigurarea retenţiei şi a transferului, evaluare, încheierea activităţii.
5. Lecţia de formare de priceperi şi deprinderi: moment organizatoric, captarea atenţiei, anunţarea temei şi a obiectivelor, formarea priceperilor şi deprinderilor (aici regăsim câteva verigi subordonate: a)Prezentarea materialelor necesare; b) Prezentarea modelului; c) Prezentarea etapelor de lucru; d) Execuţia propriu-zisă a lucrării; e) Analiza modului în care a fost realizată lucrarea şi evaluarea activităţii.
6. Lecţia de evaluare: moment organizatoric, anunţarea temei şi a obiectivelor, evaluarea propriu-zisă a cunoştinţelor, analiza rezultatelor activităţii şi elaborarea concluziilor.
Notă: În urma interpretării rezultatelor testării se elaborează un plan de măsuri ameliorative şi se proiectează lecţiile următoare astfel încât să se obţină progresul şcolar.
Cum este firesc, tipologia lecţiei rămâne deschisă şi permisivă la noi ipostaze şi asocieri. Clasificarea ca şi specificitatea fiecărui tip de lecţie nu constituie un şablon. Practica educativă poate sugera sau induce noi modalităţi de structurare a evenimentelor, de prefigurare a priorităţilor unei lecţii.
Prof. Daniela BLANARIU
Şcoala Gimnazială Nr. 2, Piatra-Neamţ
N. R. – Rubrica PREOCUPĂRI PEDAGOGICE este coordonată de prof. Ioana POEŢELEA –