Actor de teatru şi film, regizor, pedagog, publicist, om de stat, om de cultură, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova, ex-ministru al culturii şi cultelor al Republicii Moldova, Cavaler al „Ordinului Republicii”, Patriot, reprezentant de seamă al renaşterii naţionale, luptător pentru limba română şi valorile naţionale.
A absolvit şcoala medie din Căuşeni şi a studiat (1952-1955) la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic „I. Creangă” din Chişinău (astăzi, Universitatea Pedagogică de Stat „I. Creangă”). Între anii 1955 şi 1960 învaţă la Şcoala de Teatru „B. Şciukin” din Moscova (astăzi, Institutul de Teatru „B. Şciukin”). A urmat cursurile superioare de regie (1963-1964) de pe lângă Institutul de Artă Cinematografică „A. Lunacearski” din Moscova (astăzi, „Institutul de Stat al Artelor Spectacolului din Rusia).
După absolvirea studiilor, în 1960, este angajat ca actor la Teatrul „Luceafărul” din Chişinău, îndeplinind, în perioada 1964-1971 şi funcţia de director artistic al teatrului. Aici joacă mult şi regizează, promovând dramaturgia română.
În 1971 i-au fost suspendate spectacolele „Steaua fără nume”, pe care îl montase cu studenţii ca lucrare de licenţă, şi „Minodora”, spectacol interzis chiar în ziua premierei. Motivul invocat de autorităţi era naţionalismul. Ion Ungureanu este nevoit să plece la Moscova, unde a activat ca regizor, actor de teatru şi film. În perioada 1977-1989 a fost regizor la Teatrul Armatei din Moscova. Acolo a pus în scenă spectacolele „Sfânta sfintelor” de I. Druţă (1977) şi „Ultima întâlnire” de A. Galin (1980). În anii 1980-1989, pe lângă activitatea din teatru şi cinematografie a predat arta actoricească la Institutul de Teatru „B. Şciukin”.
A debutat în cinematografie (1958) cu filmul „Când omul nu-i la locul lui”, primul film artistic realizat la Studioul „Moldova-Film”. Au urmat peste 25 de filme, a dublat în limba română şi a regizat mai multe filme la televiziunea centrală din Moscova: „Păsările tinereţii noastre” (după I. Druţă, 1974); „Lika” (după A. Zubarev, 1980); „Nora” (după „Casa cu păpuşi” de H. Ibsen, 1982); „Sfânta sfintelor” (după I. Druţă, 1988).
În anul 1989 revine în patrie îndeplinind funcţia de ministru al culturii şi cultelor (6 iunie 1990-5 aprilie 1994). A fost unul din cei 278 de deputaţi în primul Parlament al RSS Moldovenească (1990-1994) şi în această calitate a votat Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova la 27 august 1991 şi a citit Rezoluţia Primei Mari Adunări Naţionale. A îndeplinit funcţia de vicepreşedinte al Fundaţiei Culturale Române din Bucureşti (1995-2005).
Ion Ungureanu a rămas în istorie printr-un şir de decizii considerabile: timp de doi ani, regizorii basarabeni au lucrat în teatrele din România pentru a-şi perfecţiona limba literară; a fondat Teatrul Naţional „M. Eminescu” în locul Teatrului Naţional „A. Puşkin” din Chişinău (1992); a redeschis Teatrul Naţional „V. Alecsandri” din Bălţi; a restaurat şi a reamplasat monumentul lui Ştefan cel Mare din Piaţa Marii Adunări Naţionale; a dispus prelungirea Aleii Clasicilor; a readus o copie a statuii „Lupoaicei Capitoline” şi a instalat-o în scuarul Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei. De asemenea, a emis un ordin privind reorganizarea Bibliotecii de Stat „N. Krupskaia” în Biblioteca Naţională a Republicii Moldova şi alt ordin privind dezideologizarea colecţiilor tuturor bibliotecilor din Republica Moldova. A formulat o declaraţie prin care solicita reunirea Moldovei cu România. Ion Ungureanu a fost membru al Uniunii Teatrale, al Uniunii Cineaştilor din Republica Moldova şi al celei din Rusia, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova.
I s-au acordat înaltele titluri de Maestru emerit în arte al Federaţiei Ruse (1981) şi cel de Artist al poporului din RSS Moldovenească (1989), a fost laureat a numeroase premii şi a fost distins cu Medalia „Meritul Civic” (1996). Cavaler al „Ordinului de Onoare” (2009), al „Ordinului Republicii” (2012). În 2014 a devenit Cetăţean de onoare al municipiului Chişinău.
Poşta Moldovei a emis plicul „Ion Ungureanu, actor şi regizor. In memoriam”, pe care apar câteva fotografii ale maestrului (2018).
Gimnaziul din satul natal, Opaci, poartă numele lui Ion Ungureanu (din 2012). În faţa gimnaziului a fost ridicat bustul maestrului (sculptor: V. Jigliţki, 2021).
Elena HARCONIŢA
(N. R. Preluare după – Calendar Naţional 2025, Biblioteca Republicii Moldova – Chişinău, 2025)