Adrian ROMILA
Scriitor
Am aşteptat de mulţi ani să avem un spaţiu dedicat unui atelier literar. Simţeam că e un loc necesar, mai ales că eu, cel puţin, prin natura profesiei, cunoşteam în jur tineri care se ocupau de scris fără să-i ştie nimeni. Era bine să mai găsim din aceştia, să-i valorizăm, să-i ascultăm citindu-şi textele, să-i asculte şi alţii, să fie comentaţi, să afle ce e bine şi ce nu în scrisul lor, să vadă ce înseamnă literatură de calitate (eventual, alta decât aceea din şcoală) şi, acolo unde e cazul, să-i ajutăm să debuteze. Voiam ceea ce se numeşte, clasic, un „cenaclu”, o instituţie extrem de utilă şi foarte frecventată de junimea literată, de la noi şi de aiurea. Tradiţia cenaclurilor în arealul autohton e consistentă şi s-a dovedit dintotdeauna (se dovedeşte încă, din plin!) eficientă în descoperirea de nume care să se impună şi în menţinerea unei anume atmosfere culturale publice. Un asemenea spaţiu a putut deveni, de prin octombrie, spre bucuria noastră, sala „Veronica Micle” la Biblioteca Judeţeană „G.T. Kirileanu”. Programul de înnoire managerială a instituţiei a permis o reorganizare a sălilor şi a activităţilor, astfel încât să se facă loc, pe lângă altele, unui cenaclu literar. Cu o sală la dispoziţie şi un bibliotecar desemnat ca secretar permanent (Dan Iacob), am primit mână liberă de la Adrian Alui Gheorghe, proaspătul director, să-i dau formă. Aşa s-a născut „Cenaclul de joi”, impulsionat de un angrenaj uman care a presupus atât prezenţa unui nucleu scriitoricesc autentic, la Piatra-Neamţ, cât şi voinţa de a aşeza literatura sub egida unei continuităţi şi a unei permanenţe gratuite. Am conceput o deviză („Cultură la liber şi numai de plăcere!”), un afiş, o pagină de facebook (administrată de promiţătoarea Irina Nuţu), am convenit o zi (joia, la două săptămâni), o oră (17) şi o strategie: vom citi şi comenta poeziile celor care se înscriu (selectate anterior de mine), vom avea, când se iveşte ocazia, invitaţi, vom fi prezenţi la manifestări literare locale, vom viziona filme de artă şi, sub aceleaşi auspicii poetice, le vom discuta. Totul a decurs conform aşteptărilor, căci am avut public de la prima şedinţă, tineri pasionaţi, inteligenţi, deferenţi şi deschişi, şi am format deja o „familie” cenaclieră care asigură minunate seri de lectură şi dialog. Se discută foarte serios şi aplicat, cu textele în faţă, se încrucişează concepte, analogii şi impresii, în polemici din care nu lipsesc relaxarea şi spiritul ludic. Totul se desfăşoară firesc, fără crispare şi poză intelectuală, într-o atmosferă care a redescoperit libertatea binefăcătoare a frumuseţilor din cuvinte, idei, afecte şi simboluri. Având în spate experienţa unor asemenea întâlniri încă din studenţie, am observat cu încântare că literatura e încă o opţiune de viaţă pentru mulţi adolescenţi (deşi avem şi oameni în toată firea printre participaţi!), că şcoala nu satisface nici pe departe nevoile şi căutările lor spirituale şi că, dacă nu toţi vor deveni, poate, scriitori, măcar vor forma un public care să demonstreze că esenţa ultimă a unei societăţi rezidă în nivelul ei cultural. Nu-mi rămâne decât să sper că „Cenaclul de joi” va dăinui cât mai mult şi că-şi va atinge scopurile pentru care l-am făcut posibil şi l-am susţinut. În nebunia zgomotoasă şi meschină, din jur, „cultura la liber şi de plăcere”, cărţile, scrisul sunt, încă, opţiuni viabile. E foarte reconfortant să ştii şi să vezi că-i aşa! (Apostolul, nr. 161, dec., 2013)