Emil NICOLAE
Scriitor
În anii trecuţi, revista „Asachi” (preluând o tradiţie publicistică locală din secolul XIX) a reuşit să-şi definească un profil cultural nou, pliat pe contemporaneitate, reuşind să se bucure atât de aprecierea cititorilor cât şi a profesioniştilor din domeniu (în perioada 1991-2005, când a apărut seria a II-a). Din păcate, de o bună bucată de vreme, revista a dispărut din librăriile nemţene – pentru că acestea erau principalele ei puncte de difuzare, editorul fiind S.C. „Bibliopolis – Petrodava”. Iată însă că, la începutul anului 2008, revista „Asachi” revine pe piaţă (seria a III-a, nr. 1/237), promiţând tot o frecvenţă lunară asigurată de un colectiv redacţional înnoit în parte (de tineri precum studenta Elena Luiza Negură sau muzeograful Lucian Uţă), dar susţinut în continuare de mai vechii realizatori (Gheorghe Bunghez, Constantin Cucu, Constantin Tomşa ş.a.). Era firesc ca în sumarul numărului din ianuarie să-i fie dat Poetului ceea ce este a poetului… Aşa că – normal, din nou – studiul „Mihai Eminescu şi strategia debuturilor succesive” de Cristian Livescu deschide seria ofertelor interesante din „Asachi”. Criticul şi istoricul literar nemţean, după o amănunţită cercetare a „ascunzişurilor” operei eminesciene, ajunge la ideea că au existat câteva proiecte editoriale de debut în mintea lui Eminescu, dar ele au fost mereu amânate şi modificate dintr-o excesivă dorinţă de perfecţiune. (…) La fel de interesant, prin subiectul ales şi modul de a-l trata, este articolul lui Ion Filipciuc „Mircea Eliade şi tâlcul zilei sale de naştere”, care ia şi o turnură polemică la un moment dat (însă tot din numărul viitor vom afla concluziile referitoare la data de naştere a scriitorului, din punctul său de vedere). Dar dacă tot a venit vorba despre polemică, e obligatoriu să menţionez aici şi articolul Isabelei Vasiliu Scraba „Ultimul interviu al filosofului Alexan- dru Dragomir (1916-2002)”, de unde extrag precizarea: „Ceea ce publică revista este dialogul în întregimea lui, aşa cum l-am refăcut în 2006, când am publicat în revista «Argeş» articolul «Ultima revelaţie a folosofului Alexandru Dragomir», unde am citat fragmentele cenzurate de «Observatorul Cultural». Trebuie înregistrat ca o reuşită a redactorilor de la „Asachi” faptul că şi-au deschis paginile încrucişării de argumente, stimulând astfel cititorul, dar menţinând polemica la nivelul decent al confruntării de idei (cum nu mai fac astăzi alte reviste „cu pretenţii”, care încurajează, păgubos, atacul la persoană). De asemenea, un alt succes al acestui număr din „Asachi” îl reprezintă publicarea celor două pagini de poezie semnate de Radu Cârneci, un autor discret al generaţiei „şaizeciste”, specializat în delicate inserturi meditative: „Ce-s eu, dacă nu demonul ce-adastă / să-nchidă rana îngerului, castă / când chipuri pier şi alte nasc din ele / cum nesfârşirea stelelor în stele / spre-a-mpodobire casa firii vastă / ce-s eu, dacă nu demonul ce-adastă…” (fragment din poemul „Turnul de fildeş sau O definire ideală a frumosului şi a creatorului de frumos gândită de Poet şi de prietenul său Criticul, în amintirea lui Radu Enescu”). Alături – grupaje de versuri aparţinând lui Lucian Strochi şi lui Mihai Merticaru. Alte lucruri de citit în „Asachi”: comentariul empatic al prof. Gh. A. M. Ciobanu la volumul „Convorbiri cu Iulia Hălăucescu” de Coralia Letiţia Bunghez („Taifas de seară cu o «Domniţă»”), notele de „călător implicat” ale lui Dan Iacob („Pelerin la Sfântul Munte Athos”), descifrarea picturii lui D. Bezem prin „rădăcinile” sale întreprinsă de Constantin Cucu („Satul lui Dumitru Bezem”), precizările filologice ale prof. Mihai Stere Derdena („Scrierea numelui Fiului lui Dumnezeu”), cronica lui Constantin Tomşa la „eseul monografic” dedicat de criticul Mircea A. Diaconu lui Calistrat Hogaş („Perenitatea şi actualitatea lui Hogaş”) etc. (Apostolul, nr. 101, ian., 2008)