Mihaela GHERGHELESCU
Profesor
Întotdeauna, întâlnirile foştilor absolvenţi de liceu sau universitate au fost emoţionante şi au prilejuit împărtăşirea unor experienţe umane diverse.
Întâlnirea organizată sâmbătă, 4 octombrie 2003, la Casa Corpului Didactic, de absolvenţii Şcolilor Normale de Băieţi şi Fete, promoţia 1953, a fost una cu totul specială. Mărturisesc că, participând la această revedere a normaliştilor, am urmat îndemnul pe care Victor Andrei, ilustru profesor de geografie al Şcolii Normale de Învăţători „Gh. Asachi” din Piatra-Neamţ în perioada interbelică, îl adresa în noiembrie 1992 la împlinirea a 80 de ani de la în fiinţarea acestei şcoli: „Dacă vreţi să ne cunoaşteţi, căutaţi-ne! Citiţi ce am lăsat noi scris şi luaţi ce a fost bun din noi!” Şi cum nimic nu este întâmplător, elevii clasei a X-a A de la Liceul Pedagogic „Gh. Asachi”, invitaţi să participe la revederea absolvenţilor de acum o jumătate de veac, cu doar câteva zile înainte au participat la prezentarea, în cadrul orei de dirigenţie, a „Monografiei Şcolilor Normale din Piatra-Neamţ, 1912-2002” de către domnul profesor Paul Vasiliu, autorul acesteia. Cartea a stârnit un interes neaşteptat de mare în rândul elevilor, care au descoperit în paginile ei farmecul vieţii de licean la începutul secolului XX, chipurile unor dascăli de altădată, dar şi ce înseamnă tradiţia învăţământului pedagogic nemţean. Întâlnirea foştilor absolvenţi ai Şcolii Normale din Piatra-Neamţ, promoţia 1953 (anii IV A şi IV B băieţi şi anii IV A şi IV B fete) a avut o mare încărcătură emoţională. Domnii profesori Paul Vasiliu (diriginte al anului IV A fete) şi Neculai Buium (profesor de muzică instrumentală) au strigat catalogul. Pentru cei care nu au răspuns, fiind trecuţi în nefiinţă, toţi cei prezenţi au păstrat un pios moment de reculegere. Au rostit cuvinte emoţionante, prin care au mulţumit foştilor profesori pentru dăruirea lor la fiecare oră de curs foştii absolvenţi Gheorghe Amaicei, Elena Baciu, Gheorghe Grigorescu. Au fost evocate cu multă consideraţie figuri prestigioase ale învăţământului pedagogic nemţean, subliniindu-se că orele lor erau adevărate „bijuterii”, „opere de artă”. Au fost rememorate şi romanticele întâlniri ale normaliştilor de la liziera care trasa o graniţă mai mult simbolică între cele două şcoli. Oana Lamatic, elevă în clasa a X-a la Liceul Pedagogic „Gh. Asachi” din Piatra-Neamţ, în cuvântul adresat absolvenţilor sublinia: „Noi vă considerăm reprezentanţi de marcă ai învăţămân- tului nemţean şi constituiţi pentru noi veritabile modele de dascăli. Cu siguranţă şi pentru dumneavoastră anii pe care i-aţi petrecut în cadrul Şcolii Normale v-au marcat pregătirea profesională şi intelectuală, dar mai ales dimensiunea morală a personalităţii dumneavoastră. Suntem siguri că profesorii dumneavoastră v-au fost îndrumători spirituali de excepţie”. Absolvenţii de acum o jumătate de secol, care au trăit o perioadă plină de privaţiuni (povesteau cum o clasă întreagă a învăţat să cânte la vioară folosind singura vioară existentă şi care aparţinea unui coleg) şi sub povara ideologiei comuniste (au trăit anii „obsedantului deceniu”), au oferit o adevărată lecţie de demnitate prin respectul arătat şcolii şi profesorilor care i-au format, prin solidaritatea de care au dat dovadă de-a lungul timpului şi prin faptul că au făcut din profesiunea de dascăl o profesiune de credinţă. Au fost apostoli ai neamului din vocaţie!
Nu în ultimul rând impresionează optimismul de care dau dovadă dacă ne gândim că şi-au propus o nouă revedere în anul 2008. În sfârşit, pot fi consideraţi repere morale de care are atâta nevoie învăţământul românesc aflat sub semnul unei nesfârşite reforme ce stârneşte multe nelinişti. (Apostolul, nr. 53, oct., 2003)