În vălmăşagul tulbure al vremurilor de acum, cu solicitări de cea mai materialistă speţă, rare sunt iniţiativele care depăşesc sfera interesului personal, îngust, în general orientate spre profit pecuniar. De la un trend atât de generalizant, motivaţii de natură contrară, cu scopul de a trezi în sufletele semenilor satisfacţii de cu totul alt ordin se constituie − când apar − în adevărate evenimente trezitoare de conştiinţă. Un asemenea fapt îl constituie publicarea în colecţia „Paideuma” a editurii pietrene „C.M.Imago”, a albumului fotografic, realmente de artă, Artistul Fotograf Adolphe A. Chevallier în colecţia mea, de Constantin Horghidan. Apariţia editorială se bucură de o succintă prefaţă a acad. Răzvan Theodorescu şi de o postfaţă a prof. Gh. Ţigău. O echipă meritorie de oameni inimoşi a lucrat pentru a da viaţă unui proiect recuperator de valori locale. Volumul este o cvasi monografie a unui profesionist al imaginii, (1881, Broşteni – 1963, Baden), recomandat de titulatura „fotograf al Curţii Regale” din România. Cine este acest personaj pe care parcă providenţa însăşi l-a trimis în misiune pe plaiurile moldave spre a imortaliza pentru eternitate locuri şi oameni de pe această mioritică „gură de rai”? Aşa cum strădaniile colecţionarului Constantin Horghidan ne lămuresc prin prezentarea de materiale documentare ilustrative: acte
2018.04.28 – coperta I-IV.cdr
din arhive diverse, naţionale şi străine, mărturii, imagini grăitoare, corespondenţe, rod al investigaţiilor amănunţite şi aproape exhaustive, precum şi prin comentarii explicative de bună calitate, ne aflăm în prezenţa unui personaj demn de toată atenţia. Adolphe este unul dintre copiii unui furnizor regal elveţian, A. Chevallier, stabilit în comuna Broşteni şi căsătorit cu o localnică. Şi-a oferit serviciile administrative pentru domeniul forestier al Coroanei, în zona Barnarului, şi a fost apreciat pentru felul în care îşi îndeplinea cu cinste şi pricepere atribuţiunile. Având, printre altele şi pasiunea de fotograf amator, i-a transmis acest „microb” artistic şi unuia dintre copii, căruia i-a acordat şi prenumele, ceea ce s-a dovedit o alegere binecuvântată, viitorul fotograf devenind nu doar un as al surprinderii realităţii, ci şi un artist al imaginii, unul de cea mai elevată clasă. Foarte puţini colegi de breaslă l-au egalat în măiestrie profesională, iar pentru oraşul Piatra-Neamţ a fost un adevărat noroc să aibă între personalităţile sale din prima jumătate a secolului trecut un astfel de meşter dăruit. Periplul românesc al familiei fotografului regal, care a primit cetăţenia română abia la 59 de ani, mai cuprinde escale vremelnice la Bacău, Sibiu şi Bucureşti. Majoritar a locuit şi lucrat în Piatra-Neamţ, oraş de care a fost foarte ataşat şi ale cărui împrejurimi bistriţene l-au inspirat în dorinţa sa de a imortaliza locuri de sinceră rezonanţă sufletească. Toată lumea bună frecventa studioul său din centrul oraşului (lângă clădirea liceului Petru Rareş), iar lucrările sale erau cotate ca produse de aleasă ţinută artistică. Departe de a fi un meseriaş oarecare, cu servicii de rutină pentru membrii colectivităţii, Chevallier era o figură notabilă a urbei, aşa cum reiese din mărturiile scrise ale contemporanilor. Voi selecta doar două dintre acestea. Doamna Elena Botez-Butnaru, artistă pietreancă, prim solistă a Operei Române din Timişoara, şi-l reaminteşte astfel: „un om potrivit de statură, calm, paşnic şi echilibrat, minuţios în aranjarea decorului şi a personajului… în permanenţă îmbrăcat în costume foarte elegante şi purtând pălării cu borurile mari, ajutat de soţia sa, (săsoaica Ilze, calfă fotograf), cu care vorbea numai în germană.” G.T. Kirileanu, personalitate culturală de prim ordin de pe meleagurile noastre, director al Bibliotecii Academiei, stabilit pentru finalul vieţii la Piatra-Neamţ, avându-l colaborator cu material iconografic pentru multe proiecte editoriale pe prietenul A. Chevallier, îi reiterează frumoase aprecieri, în corespondenţă, amicului retras în Elveţia din pricina vicisitudinilor politice de după război: „Toţi … te iubim şi te preţuim după cuviinţă pentru bunătatea dumitale sufletească şi pentru marile merite ale artei d-tale, care a dat la iveală frumuseţile mamei Bistriţe cu locuitorii ei, precum şi a monumentelor istorice din Moldova…”
Doritorii de informaţii mai extinse pot afla din rândurile colecţionarului Horghidan date şi împrejurări de viaţă din cele mai interesante şi care jalonează biografia artistului fotograf. Ele sunt rodul unei pioase devoţiuni faţă de omul care s-a dovedit purtător al unei simţiri autentice, rezonând profund cu realităţile contemporane ale ţinutului pe care-l va socoti până la moarte adevărata sa patrie. Rezultă din munca sa un riguros compendiu monografic care, fără a fi extins, se alcătuieşte din elemente cu îngrijire alese, sensibil modulate şi armonios îmbinate. Pasajele cu fragmente din corespondenţa artistului ne prezintă un cunoscător al unei limbi mai curând orale, moldoveneşti get-beget: „Eată acum de ce am a mă plânge … am pierdut în douî veri câte o lună pentru a face fotografii… Nu voi face boi bălţaţi cu ele…” De asemenea, comentariile personale sau micro-citatele folclorice şi literare cu care îşi însoţeşte piesele colecţiei, montate într-o defilare ingenios compartimentată, stau mărturie că autorul nu face doar o simplă etalare de reuşite certe ale unui artist, ci rezonează cu fiecare imagine ca un pasionat degustător de frumos şi de imagini memorabile. Odată ajunşi aici, să punctăm şi câteva impresii personale, cu scopul mărturisit de a trezi curiozitatea viitorilor privitori asupra acestui tezaur de chipuri, peisaje, instantanee naturistice, etnografice sau culturale din care se alcătuieşte partea cu adevărat rezistentă a albumului. Imaginea selectată pe prima copertă ne reaminteşte de tema obsesivă a campestrului car cu boi (din cele vreo 40 de tablouri cu această temă) a lui N. Grigorescu, corifeul picturii româneşti. Fotografia campată cam din acelaşi unghi, într-un cadru strict realist, scoate în evidenţă nu doar un atelaj rustic îndreptându-se spre locul de muncă ori înturnându-se, descărcat, de la corvoadă. E mai curând o efigie a activităţii de bază a omului de la munte, înfrăţit întru dăinuire cu vite nu tocmai bine hrănite, ca şi el de altfel, ori secătuite de munca necurmată, ilustrând vizual zicerea unui poet: Cu ochii umezi şi cu pasul rar,/ Supuşi şi vrednici, pururi înjugaţi, / Şi zestrea şi istoria, în car / Purtatu-ne-au: din şesuri în Carpaţi. (Boii) La fel evantaiul larg de imagini ce surprind specificul ocupaţiilor de la leagăn la mormânt ale locuitorilor Văii Bistriţei în amonte de Piatra: ciobănitul, îngrijirea vitelor la păscut, plutăritul pe râul tutelar, cusutul, torsul şi ţesutul femeilor, cositul şi strânsul fânului, fasonatul arborilor etc. La mai puţin de un secol de când au fost surprinse pe viu şi în ipostaze mereu reprezentative, aceste imagini ne vorbesc de o lume care se confundă cu arhaicul fără de timp. Portul ţărănesc, atât cel de sărbătoare cât şi cel de muncă, este doar cel popular, care se făcea numai de mâna pricepută şi în pururea neodihnă a femeilor de toate vârstele, lucru de neimaginat astăzi. Vămuirea de timp şi de energie pe care o presupune o lucrare atât de laborioasă, cu tributul plătit nesomnului şi cu ochii împăienjiniţi de lumina scăpătată a lămpii ori a lumânării trebuie că l-au impresionat până în străfunduri pe cel care s-a determinat să aducă, prin arta sa, un omagiu acestui fel de a fi în lume vrednic de toată stima, necunoscuţilor eroi ai existenţei în condiţii precare de vieţuire. Eroismul muncii nepregetate, abnegaţia trăitorului căruia munca din zori în noapte de abia îi ajunge să vieţuiască cum dă Domnul, iată ce l-au atras pe omul sensibil la „năcăfalele” (cum le zice Creangă) semenilor. Peisajele de munte de frumuseţi ameţitoare îl atrag magnetic pe orăşan din tihna atelierului, iar truda sa merită toată consideraţia. Au rezultat instantanee de unică măreţie şi splendoare. Incursiunile în spaţii îndepărtate, precum Cernăuţii sau mânăstirile din nordul Moldovei, au acelaşi scop, de a smulge risipirii de către timp acele podoabe imagistice vrednice de a ne sta mărturie de râvna întru statornicie şi frumuseţe a înaintaşilor din secolele trecute. Fotografiile făcute familiei regale în preajma reşedinţei de la Bicaz se constituie în autentice documente istorice. Nu de o mai mică importanţă se dovedesc chipurile de ţărani şi orăşeni parcă anume selectate spre a figura într-o panoplie cu exemplare din frumuseţea înaintaşilor locali. E un adevărat câştig că ele nu s-au destrămat, aidoma purtătorilor, ci ni s-au transmis ca un depozit etnografic de mărturii despre neamul nostru de obârşie. Şi, privindu-le dinspre posteritate, chiar că avem cu ce ne mândri. Sunt viţe şi rădăcini care ne făgăduiesc o sănătate genetică şi un curaj moral de a înfrunta greutăţile vieţii, ca dintr-o lecţie de pedagogie naţională ce ni se propune spre a ne-o însuşi cu folos. Se cuvine, aşadar, să fim recunoscători antecesorilor de la care putem lua bune pilde de vieţuire, să ne bucurăm că ţinuturile noastre pot rivaliza întru măreţie şi frumuseţi cu oricare altele din această lume. Şi, în egală măsură, să le mulţumim tuturor celor care şi-au adus contribuţia la întocmirea acestui album de suflet, din care trecutul apropiat ne urmăreşte îndeaproape în imaginar, unul documentar de astă dată. O imagine nu face doar cât o mare sumă de cuvinte, ci poate, atunci când e surprinsă în autenticul ei, selectată cu har, să suplinească orice zicere care nu s-ar încumeta să o descrie. De aici impactul ei inegalat asupra conştiinţei privitorului atent şi sensibil.
Mihai BOTEZ
„Artistul Fotograf ADOLPHE A. CHEVALLIER în colecţia mea” de Constantin HORGHIDAN, un proiect cultural al Fundaţiei „C.M.Imago” Piatra-Neamţ, realizat cu sprijinul Consiliului Judeţean Neamţ şi care a contat pe principalii susţinători: Ambasada Elveţiei în România prin Fondul Cultural Elveţian „Swiss Sponsors’ Fund”, Le Service Biblioteques&Archives de la Ville de Lausanne, Sinar Photography, Alan OGDEN, Domeniul STYRCEA, Asociaţia Artiştilor Fotografi din România, Primăria Piatra-Neamţ, Primăria Bicaz, RIFIL, Lafor, CONTRAST, ADF, Camera de Comerţ şi Industrie Neamţ, Bico Industries, Ancroma, TCE Mobile Dryers, Contrast, Sestri Café, Outsider Art, APMRC, Ordinul Arhitecţilor din România, Uniunea Scriitorilor din România, Fundaţia Naţională pentru Civilizaţie Rurală „Nişte Ţărani”, Asociaţia „PiatraArt”, Biblioteca Orăşenească „Mihai Eminescu” Bicaz, NTV Dancri, UAP Bacău, Zile şi Nopţi, Realitatea Media, Monitorul de Neamţ, VIAŢA nemţeană, Editura „C.M.Imago”.
Constantin HORGHIDAN – manager de proiect
Sorin MIHĂILESCU – manager promovare proiect
Florin MIHAI – consultant imagine
Cornel MIFTODE – asistent manager de proiect – membru al AAFR
Cornel Alexandru NIŢĂ – consilier economic – economist, membru CECCAR
Lăcrămiora OANA – şef departament tehnic – specialist dtp.
C.M.Imago@colectiadeazi.ro • C.M.Imago1@gmail.com • www.colectiadeazi.ro