* Chelnerul mut după Harold Pinter
Premiera: 27 şi 28 februarie 2016. În distribuţie: Rareş Pârlog * Florin Hriţcu * Răzvan Bănuţ.
Un spectacol de Rareş Pârlog.
„O bătaie de cap publică permanentă” cum îl numea biograful său, Michael Billington, pentru ideile sale controversate şi direct exprimate în ceea ce priveşte arta şi politica mondială, Harold Pinter (1930-2008) a fost dramaturg, scenarist, regizor, actor, poet, romancier, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 2005. În motivaţia pentru acordarea Premiului Nobel se spune: „în piesele sale se descoperă abisul de sub pălăvrăgeala cotidiană şi forţează intrarea în încăperile închise ale opresiunii”.
Chelnerul mut a fost scrisă în 1957, în anii când Pinter aparţinea grupării de tineri dramaturgi Angry Young Man, din Londra, şi propunea deja ceea ce criticii au definit mai târziu o nouă linie a absurdului.
La Teatrul Tineretului piesa a fost montată pentru prima dată în octombrie 1993, în regia lui Alison Sinclair, scenografia: Adina Panaitescu, avându-i în distribuţie pe Florin Măcelaru (Ben) şi Liviu Timuş (Gus). La câteva luni de la premieră, Florin Măcelaru, unul dintre cei mai reprezentativi actori ai Teatrului Tineretului, trecea la cele veşnice. Rareş Pârlog a dorit ca spectacolul său să fie dedicat memoriei acestui mare actor, care i-a bucurat copilăria şi adolescenţa cu spectacolele sale.
În Chelnerul mut eşti surprins de suspansul detectivistic, de jocurile absurde de cuvinte care stârnesc râsul, de tăcerile semnificative – acele tăceri care nu tac niciodată pentru că sunt răspunsuri la provocările realităţii tensionate.
* Câinele de Valentin Krasnogorov
Premiera: 12 şi 13 martie 2016. În distribuţie: Florin Mircea jr/ Răzvan Bănuţ * Ecaterina Hâţu/ Loredana Grigoriu * Ingrid Robu. Regia şi scenografia: Horaţiu Mihaiu.
Ce te faci când fericirea îţi intră pe uşă deghizată într-un căţel jucăuş? Eşti pregătit să o păstrezi?
Câinele este o meditaţie cu zâmbet amar despre afecţiune, dăruire, dorinţa de confort şi refuzul responsabilităţii. În culcuşul de blană călduţă al autosuficienţei, ne şoptim neîncetat că ni se cuvine totul şi e dreptul nostru să respingem orice obligaţie care ne-ar frâna din căutarea continuă a plăcerii şi a succesului. Se întâmplă de multe ori să luăm decizii cu uşurinţă, însă devine insuportabil să ne asumăm consecinţele lor.
Satira muşcătoare, umorul, arta grotescului definesc un spectacol despre dăruire ca ingredient indispensabil al fericirii.
Valentin Krasnogorov, născut în 1934 la Leningrad, este un autor deja canonic al dramaturgiei ruseşti contemporane. De la prima sa piesă, „Un om ideal”, scrisă în 1976, şi până în prezent, a compus peste treizeci de texte de dramaturgie. Printre cele mai jucate piese ale sale în spaţiul internaţional se numără: „Deliciile adulterului”, „Căderea lui Don Juan”, „Acum ori niciodată”, „Câinele”, „Hai să facem sex!”. A mai scris romane şi nuvele dar şi lucrări de chimie, în calitate doctor în ştiinţe, formaţia sa fiind de inginer chimist. Între 1991 şi 2006 a locuit în Israel şi a fost ales Viceprimar al oraşului Haifa. Din 2006 locuieşte în Sankt Petersburg.
* Am căzut în cap, da-mi trece!
după Slawomir Mrożek
Premiera 26 şi 27 martie 2016. În distribuţie: Victor Giurescu * Răzvan Bănuţ * Adina Suciu * Ingrid Robu.
Regia: Antonella Cornici * Scenografia: Romulus Boicu.
Plictiseala şi disperarea se înfăşoară în jurul tău, zi de zi, tot mai strâns, ca o plasă de păianjen în jurul victimei destinate devorării. Deodată, o eşarfă roşie taie aerul în cădere şi sângele tern al potenţialului sinucigaş redevine sevă ce hrăneşte pofta de viaţă. Povestea e veche de când lumea, căci dacă „iubirea mişcă soarele şi alte stele”, cum scrie Dante, cu atât mai mult poate schimba viaţa unui om.
Textul „O zi de vară” al celebrului dramaturg polonez Slawomir Mrożek devine doar un pretext în spectacolul Antonellei Cornici, care deturnează piesa dinspre luciditatea amară a eşecului existenţial spre speranţă. Cadenţa filozofiei apăsătoare e întreruptă prin paşi de dans, prin înfruntări masculine tip western, prin răsturnări de situaţie în triunghiul amoros, toate punctate de muzica bine ritmată a lui Bobo Burlăcianu, cunoscut atât ca membru fondator al trupei Fără zahăr, cât şi în calitate de compozitor de muzică pentru teatru.
Chiar şi când stăm pe pragul disperării, viaţa se poate colora tonic, într-o amuzantă şi picantă seară de karaoke.
Raluca NACLAD