Cultura e confundată cu acumularea de informaţii, prea adesea. Aşa cum educaţia, în învăţământul nostru, nu formează, ci stochează informaţii în creierele tinere. De asta, informaţia pare a fi o hrană imperioasă, zilnică, a omului din acest sfârşit de istorie şi început de mileniu. Ziarele, radioul, televiziunea, internetul, reclamele, afişele… ne informează continuu. Captăm informaţiile, le digerăm sau nu, le credem sau nu, ne modifică sau nu. Într-un „undeva” indistinct se întâmplă mereu „ceva” care potoleşte această foame colectivă de informaţie, de nou, de senzaţional. Crime, accidente, violuri, catastrofe, deraieri spectaculoase, descoperiri epocale (care ţin cât puful de păpădie), bârfe etc. sunt înfăptuite de „personaje” indistincte care trăiesc, parcă, pentru a declanşa senzaţionalul. Cu cât se vehiculează mai mult acest tip de informaţie, impersonală, cu atât lumea asta pare caricatura lumii pentru care avem senzaţia că ne-am născut. În acest timp cultura circulă în discretele ei „vase comunicante”, tot mai ascunse, tot mai neglijate. Rivardo Paseyro, într-o deja celebră carte, „Elogiul analfabetismului pentru uzul falşilor indivizi” (Editura Robert Lafont, Paris, 1989) spunea îndreptăţit: „Niciodată nu s-au editat atâtea cărţi, niciodată, poate nu au fost atât de prost citite… Mijloacele de informare şi învăţământul nu se mai adresează persoanei, individului: ele vizează Marile Impersonalităţi, sedimentul fiziologic şi psihologic al speciei umane…”. În aceste condiţii analfabeţii nu mai sunt cei care nu ştiu să citească, ci acei care nu ştiu ce să citească.
De asta avem Biblioteca, de asta avem bibliotecari. Spunea Albert Camus: „Biblioteca e, realmente, un templu în care arde continuu flacăra raţiunii; când se va stinge aceasta pentru omenire va fi prea târziu …!”. Mai mult, Biblioteca este, în esenţă, memoria culturii, indiferent sub ce formă se manifestă. Iar încercarea de a scoate în evidenţă lucrurile sugestive dintr-o comunitate, într-o tentativă de „top cultural”, ţine, cred, de cultura memoriei.
Doamnelor, domnilor, să fim de partea Bibliotecii!
(Cuvânt de deschidere la Gala „Superlativele Culturale ale anului 2016”)
Adrian ALUI GHEORGHE