Dragul nostru profesor şi prieten Gheorghe Amaicei,

Astăzi, aici, în cimitir, la despărţirea noastră, am convingerea că sufletul dumneavoastră ne priveşte şi ne ascultă, şi pentru asta vreau să vă vorbesc în mod direct.

Acum un an, la trecerea în viaţa de dincolo a altui minunat profesor, Paul Vasiliu, aţi venit la mine şi mi-aţi spus „Măi Dane, să vorbeşti şi la înmormântarea mea!”. Am aprobat atunci, zâmbind, crezând că este o glumă. Dar iată că astăzi este nevoie să fac ceea ce m-aţi rugat.

Pentru că până acum, cât aţi fost printre noi, n-am avut nici curajul şi poate nici prilejul să vă spun ceea ce însemnaţi pentru mine şi pentru mulţi alţi semeni care vă admiră, vreau să vă fac acum câteva mărturisiri.

Credinţa mea este că prin ceea ce aţi făcut în bogata şi frumoasa dumneavoastră viaţă, aţi fost un mare dascăl de neam şi un admirabil exemplu de om de omenie.

Ştiu că proveniţi dintr-o mare şi puternică familie din Cracăul Negru şi eraţi tare mândru de satul natal. Un bun prieten îşi aminteşte că, fiind mic, când vă vedea că intraţi în Cracăul Negru, dumneavoastră, un foarte preţuit profesor de matematică, alături de distinsa şi frumoasa dumneavoastră soţie, valoroasă profesoară de limba şi literatura română, amândoi tineri, frumoşi şi eleganţi, sătenii vă primeau ca pe nişte prinţi, cu mare respect şi recunoştinţă.

Cunosc, din surse directe, că aţi ajutat pe mulţi copii isteţi din Cracăul Negru. Când ajungeaţi în sat, aveaţi obiceiul să-i întrebaţi pe cei pe care-i întâlneaţi, dacă ştiu tabla înmulţirii ori să le daţi probleme de matematică; iar când îl descopereaţi pe cel care răspundea corect şi era isteţ îi şi spuneaţi: „Măi …, eşti deştept, hai la şcoală la Piatra-Neamţ, ca să înveţi carte şi să ajungi cineva în viaţă!ˮ Apoi treceaţi la sfătuirea părinţilor acelui copil pentru a vi-l lăsa să vă ocupaţi de pregătirea şi viitorul lui. Cu lacrimi în ochi, o mare personalitate din oraşul nostru, mi-a povestit cât de mult vă datorează pentru cariera sa strălucitoare. A fost un copil sărac şi fără nici un fel de perspective de viitor în Cracăul Negru, dar care a avut marea şansă să vă întâlnească şi de care v-aţi ocupat cu dragoste părintească şi căruia i-aţi creat un mare viitor. Un alt om recunoscător, de mare reuşită în viaţă, îmi povestea cum l-aţi ţinut în gazdă, un an de zile, pentru a urma liceul, deşi locuiaţi împreună cu soţia într-o garsonieră. Dar câţi or mai fi fost ca aceşti norocoşi, care au întâlnit în viaţă un om atât de generos, ca dumneavoastră!

Mai ştiu că aţi fost un foarte mare profesor de matematică şi director, în Piatra-Neamţ, şi aţi sădit multă ştiinţă şi iubire în mintea şi sufletul a foarte mulţi foşti elevi.

Aţi avut multe şi frumoase pasiuni, precum vânătoarea, fotografia, numismatica şi altele… Cine nu ştia, cu ani în urmă, de vestitul vânător Ghiţă Amaicei!

Cel mai mult v-am cunoscut iubirea faţă de dascălii de la catedră, învăţătorii, fiind dumneavoastră înşivă absolvent al unei prestigioase şcoli pedagogice de învăţători. După Revoluţia din 1989 v-aţi luptat cu multă dăruire pentru a obţine proprietăţi şi alte drepturi ale învăţătorilor, dobândite de înaintaşi, în perioada interbelică. Aţi reînfiinţat Asociaţia Învăţătorilor din Judeţul Neamţ şi aţi muncit cu toată puterea şi cu pasiune pentru afirmarea acestei asociaţii. După mulţi ani de conducere a Asociaţiei Învăţătorilor, m-aţi rugat să preiau conducerea acesteia, dar, din motive copilăreşti, am refuzat. Acum îmi pare rău că nu v-am continuat generoasa muncă pentru binele colegilor noştri.

Aţi clădit o familie minunată, în care aţi sădit multă iubire şi respect, pentru preţuita dumneavoastră soţie, doamna Virginica, pentru iubita fiică, Lenuţa, pentru ginerele drag, Cornel şi, mai ales, pentru prinţesa cea mică, draga dumneavoastră nepoată, Iustina.

Aşa cum ne-aţi iubit pe cei care v-am fost în preajmă, fiindu-ne un mare mentor, vă rugăm ca şi de acolo de sus, să ne vegheaţi, să ne fiţi ghid spiritual, să ne inspiraţi atunci când ne e greu, pentru că sunt sigur că, prin minunata viaţă pe care aţi dus-o aici, pe Pământ, v-aţi căpătat un loc de cinste şi acolo, în Cer!

Bunul Dumnezeu să vă ierte inerente păcate lumeşti şi să vă aibă în paza sa minunată!

Adio, domnule profesor şi prieten, Gheorghe Amaicei!

Cu multă preţuire,

Dan AGRIGOROAE

Piatra-Neamţ, 5 septembrie 2019