In memoriam Dumitru IVANOV
Cunoaştem prea bine o lege implacabilă a vieţii: toţi suntem datori cu o moarte. Ne cutremurăm însă, de fiecare dată când aflăm că ne-a părăsit încă un om aureolat de nimbul vredniciei.
Încheindu-şi rostul pământesc, Dumitru Ivanov a plecat pe 4 iunie dincolo de marginile lumii, lăsând urme adânci de lumină, durere, tristeţe în memoria şi inimile tuturor celor (foarte mulţi) care l-au cunoscut.
Născut la 1 ianuarie 1946, Dumitru Ivanov a fost profesor, director de şcoală, şef al cabinetului metodic la Direcţia generală învăţământ, şef adjunct al DGÎ, deputat în Parlamentul RM şi de două ori a fost ales Preşedinte al Consiliului General al Sindicatului Educaţiei şi Ştiinţei din Republica Moldova. Pentru meritele deosebite în activitatea sa, i-au fost conferite distincţia de Emerit al Învăţământului Public, Insigna de Onoare a CNSM şi distincţia Gloria Muncii.
Lui Dumitru Ivanov i-a fost predestinat încă de la naştere să facă bine, să aducă bucurii oamenilor. Nu întâmplător a ales să fie profesor, un dascăl cu vocaţie care a reuşit să cultive, să construiască conştiinţe şi suflete. În calitatea sa de deputat în Parlamentul Republicii Moldova s-a străduit să facă legi bune pentru oameni. Pe întreg parcursul lungii cariere de preşedinte al Federaţiei Sindicale a Educaţiei şi Ştiinţei a ştiut să apere drepturile şi demnitatea oamenilor şi să-i îndemne pe mulţi alţi lideri sindicali întru îndeplinirea acestei nobile misiuni. Astfel, Dumitru Ivanov a reuşit să formeze generaţii de sindicalişti temerari, care au ales să urmeze modelul, felul de a fi al pre- şedintelui FSEŞ.
Om de o integritate şi verticalitate rare, înnobilat de dragostea pentru oameni, nu şi-a plecat capul în faţa mai marilor zilei. A înţeles substanţa şi importanţa strategiilor, tacticilor, manevrelor în atingerea obiectivelor. Înzestrat cu arta diplomaţiei şi a ştiinţei mecanismelor comunităţii a ştiut să nego- cieze, să polemizeze, să impună puncte de vedere, să obţină, ca finalitate, profituri pentru bunăstarea oamenilor.
A preţuit în oameni onestitatea, bunătatea, responsabilitatea, demnitatea, spiritul de iniţiativă, gătinţa de dăruire şi pentru că poseda şi Domnia sa, peste măsură, aceste dominante.
A fost un suflet înflăcărat, vesel, ironic şi autoironic, autoritar, după caz, cu un discurs bine articulat, mobilizator şi cu un gust al lucrului bine făcut.
Ne va lipsi mult această personalitate complexă – Dumitru Ivanov – care şi-a câştigat nemurirea prin multul bine făcut oamenilor pe care i-a iubit enorm, până la durere.
Dumnezeu să-l odihnească în împărăţia Sa!
Noi, colegii sindicalişti îi vom păstra mereu vie amintirea.
Împărtăşim durerea şi suntem alături de familia îndoliată.