(6 aprilie 1953, Floreşti, Soroca -15 mai 2020, Chişinău, R. Moldova)
Un remarcabil lingvist, dar şi strălucit publicist este Vlad Pohilă, care s-a ascuns în adâncul unei modestii rar întâlnită la noi. (Grigore VIERU)
Studii: Facultatea de Litere a Universităţii de Stat din Moldova, Ziaristică (1975), Cursuri de muzeistică şi studiul artelor (Moscova,1976), Studii de doctorat în lingvistică (Institutul de limbă şi literatură al Academiei de Ştiinţe din Moldova (1984-1987).
Între 1975 şi 1981 lucrează ca ghid şi interpret în turism, specializat pentru marile muzee de arte din Moscova şi Leningrad (Sankt Petersburg). În acest timp, pe lângă rusă şi franceză, studiază mai multe limbi slave (bulgară, sârbă, croată, polonă, cehă) şi baltice (lituaniană, letonă), precum şi culturile acestor popoare.
Ca ziarist, a activat la diverse publicaţii periodice din Chişinău: ziarul Noutăţi editoriale (1981-1983), revistele: Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară (1987-1990; şi Glasul, 1995, ulterior – Glasul Naţiunii) – prima publicaţie în grafie latină în Basarabia sub ocupaţie sovietică, participând, la începutul anului 1989, la tipărirea primelor numere, în condiţii de clandestinitate – la Riga (Letonia) şi la Vilnius (Lituania).
Este redactor (din 1995), apoi redactor-şef (1998-2001) al săptămânalului Mesagerul; redactor şi coautor la Calendar Naţional (din 1998); redactor la revista Viaţa Basarabiei (2001-2002) şi redactor-şef adjunct la revista Limba Română (2002-2003); redactor şi membru al colegiului de redacţie al anuarului Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei Tyragetia (din 2006) ş. a.
Colaborează la numeroase publicaţii periodice de limba română din Chişinău, publică în ziare şi reviste din Bucureşti, Iaşi, Cernăuţi, în publicaţii ale diasporei româneşti din Germania, Franţa, Canada, SUA etc. (inclusiv la unele versiuni electronice, radio şi tv.).
Excelează prin studii, articole şi emisiuni radiofonice de cultivare a limbii, tipărind numeroase eseuri (inclusiv prefeţe şi postfeţe) consacrate unor personalităţi marcante ale spiritualităţii naţionale (Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Nicolae Iorga, Mircea Vulcănescu, Marin Preda, Nichita Stănescu, Grigore Vieru, Aureliu Busuioc, Ion Druţă, Mihai Cimpoi ş. a.) şi ale celei universale (Feodor Dostoievski, Albert Camus şi alţi zeci de scriitori laureaţi ai Premiului Nobel pentru literatură).
Scrie lucrări ce au ca obiect de preocupare corectitudinea limbii române: Să citim, să scriem cu litere latine (1989) – îndreptar ce a avut un tiraj total de circa un milion exemplare, atunci când românii din RSS Moldovenească, din Nordul Bucovinei (regiunea Cernăuţi) şi Sudul Basarabiei (regiunea Odessa) revin la alfabetul latin; Grafia latină pentru toţi (1990). În 1998 tipăreşte Mic dicţionar de nume proprii străine, reeditat în câteva rânduri; este unul dintre autorii Dicţionarului greşelilor de limbă (ed. ARC, 1998). În 2008 editează volumul de eseuri Şi totuşi, limba română, cu o prefaţă de Grigore Vieru şi o postfaţă de Lidia Kulikovski.(…)
În anul 1989 a ţinut cursuri de ortografie a limbii române pentru profesorii din diferite sate şi oraşe ale R. Moldova, precum şi din Nordul Bucovinei (din 1944 – regiunea Cernăuţi, incorporată Ucrainei). A predat cursuri de limbă română la Universitatea de Stat Ion Creangă (1995-1997), de stilistică şi cultivarea limbii – la Universitatea Liberă Internaţională din Moldova (2004-2005).
Activitatea lui Vlad Pohilă a fost apreciată la justa valoare în cercurile intelectuale, şi nu numai în cele din Basarabia. Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (din 1990).
Prezent în topurile Cei mai buni publicişti din R. Moldova (2000, 2003), în Dicţionarul scriitorilor români din Basarabia. 1812-2006 (2007); Diploma „Ordinul Ziariştilor”, clasa I (aur), „Pentru competenţă în activitatea jurnalistică”, acordată de Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România (2009) ş. a. (N. R. – Text prescurtat din lipsă de spaţiu, cu scuzele cuvenite autorului)
Claudia TRICOLICI, bibliotecar principal al Departamentului „Memoria Chişinăului”, Biblioteca Municipală „B.P. Haşdeu”