Institutul pentru Politici şi Reforme Europene (IPRE), a organizat la 28 aprilie 2020 o videoconferinţă, dedicată analizei procesului de predare şi învăţare on-line din Republica Moldova în perioada de criză, legată de răspândirea virusului de tip nou COVID-19.
La dezbatere au participat reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei, societăţii civile, analişti în domeniul educaţiei, reprezentanţii organizaţiilor de tineret, profesori şi elevi din liceele din ţară. În intervenţiile acestora, participanţii s-au referit în special la măsurile de răspuns ale autorităţilor Republicii Moldova pentru atenuarea impactului COVID-19 asupra sistemului educaţional, soluţii tehnice care au fost dezvoltate până în acest moment pentru a facilitata instruirea elevilor în format online, necesităţile stringente pentru profesorii/elevii din mediul rural şi urban, dar şi care este rolul profesorilor, elevilor şi părinţilor în procesul de autoinstruire.
În continuare vă propunem câteva din principalele intervenţii ale vorbitorilor.
● Natalia Grâu, Secretar de Stat, Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării: „Ministerul nostru a fost primul care a fost afectat de criză şi atunci noi am luat mai multe decizii prin care să protejăm elevii şi cadrele didactice, dar şi să asigurăm funcţionalitatea şi continuitatea procesului educaţional. Primul lucru a fost să asigurăm un cadru normativ capabil să răspundă acestei provocări. La nivelul Codului Educaţiei nu există reglementări cu privire la învăţământul la distanţă pentru învăţământul general şi noi în termeni foarte rapizi am realizat acest cadru pentru toate treptele de şcolarizare. Au fost elaborate metodologii care să asigure procesul educaţional la distanţă. La acest capitol stăm bine, iar comunitatea educaţională va primi încă un document important ce ţine de finalizarea anului şcolar. Al doilea lucru important a fost asigurarea accesului la educaţie pentru toţi copiii şi atunci am avut trei puncte valoroase pe care a trebuit să le consolidăm. Primul a fost capacitarea cadrelor didactice care peste noapte au trebuit să îşi schimbe procesul educaţional, iar noi trebuie să recunoaştem că ei nu au fost pregătiţi pentru procesul educaţional la distanţă. Noi am venit cu diferite formări pentru utilizarea diferitor platforme digitale, gratuite şi securizate. În acest context, noi am realizat sondaje şi săptămânal monitorizăm situaţia. O altă provocare a fost conectarea elevilor la internet şi dotarea lor tehnică. Noi ştim că în prima săptămână peste 18 mii de copii nu participau la procesul educaţional, dar şi 3000 de cadre didactice nu au avut un dispozitiv pe care să lucreze. În acest sens, au fost identificate din resursele bugetare 20 milioane lei care vor fi redirecţionate pentru procurarea laptopurilor pentru profesori şi elevi, care sunt defavorizaţi. Noi nu cunoaştem cât va dura această pandemie şi cum va evolua, de aceea noi cu toţii înţelegem că acum prioritar este sănătatea copiilor şi a cadrelor didactice”.
● Roman Banari, Secretar General, Consiliul Naţional al Tineretului din Moldova (CNTM): „Răspândirea globală a virusului ne-a afectat pe toţi, dar aceasta nu trebuie să fie o scuză atunci când vorbim despre calitatea învăţământului şi asigurarea că toţi tinerii şi copiii au acces la instrumentele ce ar asigura învăţământul de calitate. Astfel, acesta ar fi un principiu din cadrul obiectivelor de dezvoltare globală, care spune că nimeni nu trebuie să fie lăsat în urmă. În acest context, noi am lansat trei sondaje legate de educaţie. În cadrul ultimului sondaj, legat de procesul educaţional la distanţă pe timpul pandemiei, peste 5000 de respondenţi au spus că persistă o problemă ce ţine de calitatea învăţământului la distanţă, aşa cum ei şi-ar fi dorit-o. O altă problemă sesizată este că, din păcate, cadrele didactice nu sunt pregătite în a utiliza acele instrumente digitale. Elevii au sesizat că ei fac temele pe hârtie şi transmit profesorului, adică ei au multă literatură care trebuie să o citească individual şi ulterior să o asimileze singuri. Este o modalitate de învăţare, dar nu şi de asigurare a calităţii învăţământului. Astfel, o soluţie ar fi digitalizarea la maximum a învăţământului şi asigurarea unor platforme educaţionale, unde să aibă acces atât la materiale video, cât şi posibilităţi de testare electronică a elevilor”.
● Michelle Iliev, Coordonatoare proiecte, Centrul Pro Didactica: „Noi trebuie să facem o diferenţiere dintre instrumentele online şi cele care ne ajută să învăţăm la distanţă, pentru că sunt două procese un pic diferite. Eu aş vrea să fac o retrospectivă privind proiectul dezvoltat pentru învăţământul profesional-tehnic, elaborat în cadrul centrului nostru. Înainte de a veni această pandemie, cu jumătate de an în urmă, am lucrat la un program care avea drept scop să abiliteze profesorii din învăţământul profesional-tehnic cu aceste competenţe digitale despre care vorbim acum. Odată ce l-am finisat, am fost puşi în situaţia de pilotare în regim online şi în ultimele săptămâni, echipa experţilor, deja au pilotat câteva module. Astfel, noi am dezvoltat acest sistem de la procesul de învăţare, cum să îţi dezvolţi o lecţie, până la utilizarea anumitor instrumente digitale. Ne-am pus drept scop să mergem mai departe şi împreună cu aceşti profesori, care sunt implicaţi în cadrul proiectului, să vedem cum ei asimilează informaţia şi să dezvoltăm un conţinut digital, pentru a oferi resurse educaţionale deschise care să fie utilizat de toţi. O altă linie este proiectul care este condus de Primăria mun. Chişinău, prin care au fost dezvoltate şi elaborate peste 2000 de lecţii online, care au rămas restante pentru acest an de învăţământ. Aceasta oferă şansa profesorilor, dar şi elevilor şi părinţilor, să poată accesa lecţii video fără a avea conexiune la internet sau echipamente foarte sofisticate, mai ales că acesta a fost proiectat şi la posturile de televiziune”.
● Sergiu Corlat, Profesor, Liceul Teoretic „Orizont”: „Chiar dacă instruirea la distanţă are o istorie destul de lungă, ea niciodată nu a fost prevăzută pentru a fi utilizată pentru şcoala generală. Acum am nimerit în situaţia când aceasta trebuie realizată pentru toţi, începând cu instituţiile preşcolare, liceale şi cele universitare. Însă nu poate să existe o abordare unică pentru toate categoriile de vârstă. În funcţie de treapta de şcolarizare, modul de organizare a activităţilor educaţionale trebuie să fie diferit. Ceea ce se întâmplă acum la noi este în mare măsură o soluţie de scurt timp, pentru că lecţiile obişnuite au fost înlocuite cu lecţii online, iar aceasta nu înseamnă că se face instruire şi învăţare la distanţă cu toate componentele pe care ea trebuie să le dispună. Nu este o problemă să ajungă mesajul didactic de la profesor la elev. Există diferite canale pentru aceasta. Este o problemă de verificat cum ea este asimilată. Este o problemă în a ajuta elevul să primească suport în situaţia în care procesul de cunoaştere este oprit sau încetinit. Aici, noi ajungem la momentele legate de cum se organizează procesul educaţional. E simplu să faci lecţii de 40 de minute. Este puţin să avem resurse care ne dau o descriere a temelor teoretice. Trebuie să dispunem de instrumente care să permită simularea procesului şi acelor activităţi de învăţare, care se realizează de obicei în sala de clasă. Aici, tehnologiile informaţionale ar fi acel instrument care ar putea să ajute”.
● Alex Leahu, Profesor, Liceul Teoretic „Spiru Haret”, Chişinău: „Eu am fost unul din primii care am trecut la procesul de predare on-line. A fost un proces destul de dureros şi pentru mine şi pentru elevi. În primul rând nu e vorba de predare, ci de educare a responsabilităţilor şi a instrumentelor pe care ei trebuie să le utilizeze, dar şi a unor reguli de comportament în mediul online. Odată ce rezolvam o problemă în acest proces, venea alta. Prima problemă a fost responsabilizarea elevilor. A doua problemă a fost înţelegerea instrumentelor digitale – acesta este un chat de învăţare sau unul pe care se pot trimite imagini haioase. Eu am încercat să educ că pe aceste platforme online trebuie doar să discutăm doar ce ţine de obiectul de predare. Lucrurile erau mult mai complicate pentru că elevii nu simt nici o consecinţă dacă ei nu o să participe la lecţii, de exemplu, sau să fie conectaţi, dar să fie pasivi şi să se ocupe cu alte chestii. Aceasta era complicat la început, iar acum lucrurile merg spre bine şi au devenit clasice, în cele o lună jumate de când am trecut pe online”.
● Valeria Ciolac, Elevă, Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”, Bălţi: „În opinia mea, sistemul de învăţământ moldovenesc nu a fost pregătit pentru astfel de transformări şi a depăşi această criză. Până la pandemie nu au fost dezvoltate suficiente competenţe digitale ale profesorilor şi elevilor. Dimpotrivă, de exemplu, la informatică am fost învăţaţi să construim modele şi algoritme în Pascal, dar nu am fost învăţaţi lucruri esenţiale, care sunt indispensabile în cadrul procesului de învăţământ la distanţă. Tocmai de aceea cred că Ministerul Educaţiei ar trebui să îşi revadă viziunea şi să includă aceste componente digitale în curriculum post-pandemic, or educaţia de azi trebuie să doteze elevii cu competenţele necesare pentru lumea de mâine. Pentru a înţelege mai bine ce cred colegii mei despre învăţarea online am efectuat săptămâna trecută un sondaj, cu un eşantion de 200 de elevi din opt instituţii de învăţământ din nordul ţării. Astfel, 56% din respondenţi au apreciat eficienţa învăţământului la distanţă ca fiind nesatisfăcătoare. La întrebarea „cu ce obstacole se confruntă elevii în învăţământul la distanţă”, am primit foarte multe răspunsuri, cum ar fi, „observ probleme cu vederea, ameţeli, pentru că stau câte 10-12 ore pe zi” sau „toată ziua sunt la şcoală şi uneori nu am timp nici să mănânc”. Cu toate acestea, în pofida şocului, eu cred că sistemul nostru educaţional se descurcă bine şi e salutabil că diferite organizaţii au pus umărul pentru a crea diverse instrumente online, precum şi lecţii televizate”. (Preluat de pe site-ul www.ipre.md)