Pornind de la ideea că România de astăzi se află la intersecţia unor mari curente geopolitice din ultimele decenii, fie exprimând o relaţie cooperativă (perioada post-Război Rece până prin perioada 2008-2014), fie conflictuală, vădind contradicţii uneori ireductibile (cazul războiului Rusia-Ucraina), în cele ce urmează, vă propun parcurgerea lucrării d-lui Adrian Eugen Preda, Hegemonie şi elite naţionale. România şi marile puteri în secolul XX, apărută de curând, la Editura Presa Universitară Clujeană din Cluj-Napoca.
Subiectul hegemoniei exercitate de marile puteri a fost dezbătut în domeniul Relaţiilor Internaţionale, istoria amintindu-ne de mari puteri hegemonice, precum Olanda, Marea Britanie sau Statele Unite ale Americii, care au condus sau încă mai conduc lumea. Imperiul Spaniol, Franţa Napoleoniană sau Germania au vizat obţinerea unor poziţii hegemonice. Aceste mari puteri au urmărit schimbarea ordinii internaţionale existente la un moment dat, să obţină o poziţie de dominaţie la nivel internaţional, însă au eşuat, aruncând lumea în războaie devastatoare.
Cele peste 370 de pagini sunt structurate în nouă capitole: Probleme şi dezbateri. Hegemonia în relaţiile internaţionale, Elite politice şi instituţii, Alianţe şi puteri mici, Efectele hegemoniei din perspectiva unei puteri mici. Aspecte teoretice şi metodologice, Hegemonia germanică antebelică, Hegemonia franceză interbelică, Hegemonia germană interbelică, Hegemonia sovietică, Hegemonia occidentală. Acestea descriu analiza amănunţită a modului în care, periodic, diverse tipuri de hegemonii au influenţat (uneori, au decis) soarta şi viitorul ţării noastre. Astfel, ne putem oferi unele răspunsuri la anumite întrebări de actualitate.
Chiar dacă lucrarea are un pronunţat caracter istoric, studiul fiind întreprins pe o perioadă de aproximativ un secol, cuprinsă între anii 1913 şi 2000, concluziile de ordin teoretic extrase din această cercetare au relevanţă şi pentru contextul politic actual în care se află ţara noastră. Obiectivul principal îl constituie studierea efectelor hegemoniei exercitate de marile puteri ale lumii, din perspectiva unei puteri mici, România în perioada mai sus menţionată.
Aspecte oarecum controversate în decursul istoriei, precum: orientările elitelor politice româneşti în contextul Primului Război Mondial, orientările pro-franceze ale elitelor interbelice româneşti, politica externă românească şi influenţele franceze, orientările pro-germane ale elitelor politice româneşti, modelul hegemonic sovietic, hegemonia sovietică şi orientările elitelor politice româneşti, drumul către NATO şi influenţa americană, influenţa Uniunii Europene etc. reprezintă subiecte de maximă actualitate care ne ajută să înţelegem derularea anumitor evenimente în contextul politic actual. Deşi ţara noastră face parte din spaţiul euro-atlantic, în cazul în care situaţia geopolitică la nivel mondial şi regional ar lua o altă turnură, pentru România există situaţii precedente. Putem aminti, despre reorientarea interbelică înspre Germania nazistă, după ce Alianţa cu Marile Puteri occidentale nu şi-a atins scopul, reorientarea din perioada 1914-1916, când mult invocatul „ideal naţional” al reîntregirii a reprezentat una din justificările intrării în război de partea Antantei contra Puterilor Centrale, foştii aliaţi. De asemenea, un alt precedent îl poate constitui şi situaţia de după căderea regimurilor comuniste în Europa de Est, şi mai ales disoluţia URSS în anul 1991.
Analizând modurile în care fiecare tip de hegemon s-a impus asupra ţării noastre, studiul conturează celor interesaţi, imaginea reală a modului în care a evoluat şi poate evolua ţara noastră.
În concluzie, hegemonia nu reprezintă un fenomen static manifestat sub forma dominaţiei unui stat mai mic din partea unei mari puteri, ci se adaptează la diverse contexte, ca urmare a jocului dintre interesele avansate de o mare putere şi un stat de rang inferior. Putem afirma că hegemonia reprezintă un joc pe două planuri, prin armonizarea intereselor actorilor implicaţi, în urma interacţiunii dintre aceştia, între o mare putere hegemonică şi unul sau mai multe state mai mici, care reacţionează la impulsurile hegemonice. La rândul său, hegemonul îşi adaptează politicile şi comportamentul în funcţie de semnalele provenite dinspre puterile mai mici, supuse dominaţiei.
Prof. dr. Mihai FLOROAIA