Cunoscut în mediile medicale, ştiinţifice, academice, medicul VIRGIL RĂZEŞU, doctor în chirurgie, s-a manifestat în timp, dovedindu-şi competenţele, şi în cercurile culturale, mai ales literare ca publicist, traducător, eseist, memorialist şi romancier.
Acum, la împlinirea frumoasei vârste de 85 de ani, prezentăm cititorilor revistei Apostolul câteva din momentele principale pe care le-a parcurs de-a lungul anilor omul, medicul şi intelectualul VIRGIL RĂZEŞU.
S-a născut la Brăila (7.02.1932), unde a urmat cursurile Şcolii Primare Nr. 8 şi apoi pe cele ale Liceului Vasile Alecsandri din Galaţi. A studiat la Facultatea de Medicină din cadrul Institutului de Medicină şi Farmacie din Iaşi (1950-1956). A profesat ca medic de medicină generală (1956-1959), ca medic secundar (1959-1963), ca medic specialist (1963-1979), ca medic primar, şef de secţie (1979-2002), efectuând 25.000 operaţii. A participat la peste 180 de reuniuni de specialitate (ale Academiei Oamenilor de Ştiinţă, Sesiunile de comunicări ale Filialei Piatra-Neamţ a U. S. S. M., Reuniunile Chirurgilor din Moldova), la care, în nume propriu şi în colaborare, a prezentat peste 200 de lucrări (rapoarte, referate, comunicări ştiinţifice). A depus la O. S. I. M., pentru brevetare, invenţia Sistem constructiv de autoturism anti-încarcerare, în caz de coliziune frontală. A imaginat un valoros procedeu tehnic chirurgical Anastomozele digestive prin intubaţie, pe segmente devascularizate care diminuează esenţial riscul complicaţiilor prin dezunire anastomotică. Din 1979, deţine titlul de doctor în ştiinţe medicale (chirurgie) obţinut cu teza Traumatismele hepatice, susţinută la Institutul de Medicină şi Farmacie din Iaşi. Este membru al unor organizaţii profesionale şi ştiinţifice internaţionale (Asociaţia Franceză de Chirurgie; Asociaţia Internaţionala de Chirurgie Laparoscopică şi Suturi Mecanice; Societatea Europeană de Chirurgie de Urgenţă) şi din România (Asociaţia Medicală Română; Uniunea Medicală Balcanică; Uniunea Societăţilor de Ştiinţe Medicale; Societatea Română de Angiologie; Societatea Română de Flebologie; Asociaţia Chirurgilor din Moldova; Societatea Română de Chirurgie Laparoscopică şi Suturi Mecanice; Fundaţia Spitalul de Urgenţă, Bucureşti; Societatea Română de Chirurgie Bilio-Pancreatică. Este membru al Societăţii Medicilor Scriitori şi Publicişti din România. A fost distins cu: Premiul III la Festivalul Cântarea României, pentru cartea Chirurgie generală – probe practice pentru examene şi concursuri; Premiul Carol Davila, acordat de A. O. Ş., Filiala Constanţa; Premiul pentru Opera Omnia acordat de A. O. Ş. din România, la Gala Premiilor de excelenţă Medica Academica, ed. a III-a, 2011. Diplome de Excelenţă: Diploma Opera Omnia Chirurgica, Constanţa. Are titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului Piatra-Neamţ. Alte activităţi: membru fondator şi preşedinte al Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului, organizator principal (30 ediţii) al reuniunilor Asociaţiei Chirurgilor din Moldova, membru în Colegiul de redacţie al Revistei Cercetări experimentale medico-chirurgicale, Timişoara, secretar şi preşedinte al Uniunii Societăţilor de Ştiinţe Medicale (Filiala Neamţ, 1965-2002), preşedinte al Colegiului Medicilor (Filiala Neamţ, 1990-1998), membru corespondent al Academiei de Medicină, Preşedinte al Asociaţiei Chirurgilor din Moldova, membru fondator şi titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România. După debutul literar, în volum, cu Spectrul intim (1997), cartea care îl va consacra în proza beletristică va fi Prin vămile vieţii (2008), care debutează cu un dialog («…ca o pasăre Phoenix»), al autorului cu conştiinţa sa, care duce cu gândul la Platon («Banchetul») sau la Dimitrie Cantemir («Divanul sau Gâlceava Înţeleptului cu Lumea sau Giudeţul Sufletului cu Trupul»), în fapt, o expunere de motive menite să convingă cititorul că cele ce urmează s-au născut în urma unor chibzuinţe pline de raţiune, că sunt făcute la vremea bilanţurilor şi a privirilor înapoi, autorul fiind conştient că scrierile autobiografice sunt pândite de multe riscuri, dar asigurându-ne că în tot ce a inserat în această carte s-a călăuzit după crezul dacă scrii ceva să fie ca lumea. Ca specie literară, deşi gândul se îndreaptă spre cartea de memorii a lui Nicolae Iorga O viaţă de om, aşa cum a fost, noi considerăm că este un roman, în scrierea căruia Virgil Răzeşu şi-a respectat propriul crez, propria artă poetică: literatura este o artă care cere chemare şi talent. Măiestria literară se manifestă în descrierile de natură, de interioare, ale obiceiurilor şi ale datinilor prilejuite de marele sărbători de peste an, cu toată splendoarea lor, care-l face să exclame la un moment dat: ce bucurii simple, câtă frumuseţe şi armonie a sufletelor. De menţionat mai sunt: dialogul, autoportretul, portretele, unele parcă desprinse din pagini sadoveniene (baciul, ciobanul, pădurarul), prin intermediul cărora se creează atmosfera unor perioade anterioare şi de după Al Doilea Război Mondial, apoi disertaţiile cu iz filosofic, pe diferite teme, născute dintr-un puhoi de gânduri, ca rezultat al meditaţiilor sale de-o viaţă, despre ură şi invidie, moarte şi veşnicie, copilărie şi adolescenţă, căsnicie, familie, despre rolul cuvântului şi al dialogului în relaţiile dintre oameni ş. a. Cartea este şi un adevărat tratat de psihopedagogie pentru adulţi, dar nu unul ştiinţific rigid, ci unul subtil care-i strecoară cititorului, pe nesimţite, o seamă de precepte şi concepte etice generale şi pe profesii, pe un ton colocvial sau cu jovialitatea sfătoasă a unei discuţii la un pahar de vorbă, presărat cu sintagme de felul fără glumă, având rolul, în concepţia autorului, de a induce în comportamentul semenilor săi un tonus puternic, o încredere în puterile proprii, în viaţă: să nu încrucişăm niciodată braţele a neputinţă.
Cartea, în totalitatea ei, este o demonstraţie a autorului în susţinerea concepţiei sale despre viaţă: Viaţa nu înseamnă, nu poate să însemne numai bucurii şi reuşite, este un mozaic infinit de dureri, suferinţe şi necazuri, printre care se pot strecura şi momente de fericire sau bucurie şi demonstrează că autorul ei nu este un rătăcit printre condeie şi hârtie, că acum se poate considera ocupantul unui loc, fie el şi modest, între prozatori în general şi chiar între autorii medici. Mai departe? cum însuşi ţine să precizeze, Treaba criticii… Altfel de ce ar mai exista?!
Acestui roman amplu i-a urmat alte cărţi publicate de-a lungul anilor, pe care le prezentăm pentru a completa un tablou vast al activităţii literare desfăşurate de Virgil Răzeşu în timp, întrucât o abordare pe larg a întregii sale opere ar putea face obiectul unui studiu mai larg care nu şi-ar justifica prezenţa în aceste pagini şi cu acest prilej.
Volume (selectiv): Spectrul intim – din viaţa unui chirurg, proză scurtă, 1997; Trei bisturie care au revoluţionat medicina, 1997, (în colab. cu Arcadie Percek), proză scurtă; Nuntă de aur, proză scurtă şi poezie, 2009; Mic tratat de deflorare, carte de căpătâi, 2009; Inelul pierdut, roman, 2012; Ce ne facem, doamnelor?!, schiţe şi nuvele, 2012; Scriitori din Neamţ, antologie, 2012;Umbra noastră cea de toate zilele, carte de atitudine, dosar de securitate (2013); Glontele cu parfum de crini, roman (2013); 35- o istorie a Reuniunilor Chirurgilor din Moldova (2013); Domnule Preşedinte, roman epistolar (2014); Mărturii (vol. I şi II), publicistică (2014); Vieţi paralele, roman (2015); Hipocrate şi arta scrisului, antologie sub redacţia C. Bogdan, Virgil Răzeşu (2015); Trandafirul Albastru, roman (2015).
Traduceri din literatura universală: Pitigrilli, Bărbatul care caută dragostea, 2003; J. G. Prod’homme, Simfoniile lui Beethoven, 2005; J. G. Prod’homme, Tinereţea lui Beethoven, 2005; Max Génève, Mozart, sunt eu, 2006; Guillaume Musso, Şi după…, 2007; Constantin-Virgil Gheorghiu, Nemuritorii din Agapia, 2011; Faraonul de Boleslaw Prus (2015).
Constantin TOMŞA