La 78 de ani, Ion Mărgineanu, fost deputat în primul Parlament al Republicii Moldova, semnatar al Declaraţiei de Independenţă şi militant pentru revenirea la adevărul istoric în stânga Prutului, străbate pe jos 600 de km, de la Bălţi la Alba Iulia, pentru a spune tuturor că basarabenii îşi doresc Unirea.
Pietrenii care au dorit să îl întâlnească pe profesorul Ion Mărgineanu, au avut bucuria ca în după amiaza zilei de marţi, 13 noiembrie să-l vadă şi să-l asculte la Biblioteca Judeţeană „G.T Kirileanu” Neamţ, într-o nouă ediţie a Proiectului „Maluri de Prut – Basarabia Necunoscută”.
Echipat cu un baston „bun şi frumos”, câteva drapele tricolore, cu mult optimism şi mai ales cu multă simţire românească în suflet, Ion Mărgineanu şi-a început parcursul joi, 1 noiembrie, la ora 12.00, din faţa Poştei din Bălţi. Această clădire a găzduit, la 3 martie 1918, Adunarea Zemstvei din Bălţi, care a votat o Declaraţie de Unire cu România.
El crede că unirea s-a realizat deja în inimile românilor şi are un sfat pentru tânăra generaţie, pe care o îndeamnă să ducă mai departe idealurile naţionale ale basarabenilor, pentru care s-au sacrificat atâtea vieţi: „Nu trebuie să aşteptăm ca Unirea să o facă conducerea. Unirea trebuie să o facem noi. Aşa cum am făcut Podul de Flori, aşa trebuie să facem şi Unirea. Un exemplu pentru noi ar fi modul în care a avut loc unificarea Germaniei”.
După ce a trecut Prutul, pelerinul Ion Mărgineanu a traversat Iaşul, Podul Iloaiei, Tg. Frumos, iar de la Piatra-Neamţ a plecat mai departe prin Cheile Bicazului către Ardeal.
Drumul Unirii trece prin judeţul Neamţ.
„Să îl întâmpinăm cu multă căldură pe acest erou al Centenarului care, la cei aproape 80 de ani plini de istorie pe care îi duce în spate, a pornit în această călătorie pe jos pentru a ne oferi tuturor o lecţie de Demnitate, de Rezistenţă şi de Simţire Românească!”, a transmis Ina Guţu, corespondent Radio România Chişinău.
Ion Mărgineanu este tatăl lui Virgiliu Mărgineanu, directorul Festivalului Internaţional de Film Documentar „Cronograf”, al regizoarei şi jurnalistei TVR Iaşi Violeta Gorgos (ambii participanţi la ediţiile anterioare ale proiectului) şi al lui Dragomir Mărgineanu. Spicuim în continuare din declaraţiile profesorului Mărgineanu făcute de-a lungul semnificativului lui pelerinaj:
Lumea se sprijină pe oameni buni…
„Acesta este aportul meu la sărbătorirea Centenarului Unirii. În al doilea rând, sunt născut în judeţul Bălţi care a dat start Unirii. Şi mă doare faptul că bălţenii s-au cam rupt astăzi de la această idee, deşi mai sunt mulţi patrioţi şi îmi doresc să promovez această simţire a lor prin ceea ce pot eu. Ce să fac altceva? Eu sunt pensionar. Ar trebui să merg şi să dorm. Mai bine îmi trăiesc viaţa activ. Vinul, cartea şi vioara cu cât sunt mai vechi, cu atât e mai bine. Cu acest gând mă pornesc spre România: să duc mesajul basarabenilor că noi suntem pentru Unire. Nu ruşii sunt stăpâni în ţara asta, ci noi, şi în suflet rămâne de secole tendinţa spre Unire. Chiar dacă unii nu înţeleg încă acest lucru, ei păstrează în suflet această idee a unităţii neamului”.
„Am cinci perechi de încălţăminte, iar hainele de ploaie şi de frig mi le vor purta copiii. Eu în schimb o să îmi iau o cârjă bună şi frumoasă. Goethe când trecea dintr-un oraş german în altul, când Germania era împărţită în landuri, şi când trecea frontiera aşa cum trecem noi astăzi din R. Moldova spre România, vameşii îl întrebau: «Dumneata treci atât de des pe aici, cum se întâmplă că nu ai niciodată nimic de contrabandă?». Iar Goethe răspundea că toată contrabanda sa era în cap, era mintea sa luminată. Aşa şi eu.
Voi trece în România cu gândurile frumoase despre Ţara mea, care mă vor însoţi şi mă însoţesc mereu. La Alba Iulia, nu cred că voi fi acolo eu buricul Pământului. Voi fi şi eu un muritor de rând, dar cel puţin copiii şi nepoţii mei vor şti că bunicul a participat la adunarea din 2018, parcurgând pe jos atâtea sute de kilometri. Nu am nevoie de ceva mai mult. Eu am pensie bună, am cu ce trăi, iar onorurile mi le fac copiii mei. Eu nu am nevoie de bogăţie materială, ci de cea spirituală, pe care o am, dar nu îmi lipseşte să am mai multă”.
„Azi trebuie să parcurgem 14 km, dar vom face împreună 28 de km, spune Ion Mărgineanu. Eu sunt foarte fericit de aventura mea şi plin de impresii. Învăţ foarte mult de la oamenii cu care mă întâlnesc. Păcat ca am pornit singur, dacă ar fi măcar vreo 10-20 de oameni să vadă ceea ce văd eu – frumuseţile ţării, natura, dar mai ales bunătatea oamenilor. M-am întâlnit cu oamenii din satul Tupilaţi şi ne părea rău să ne despărţim – atâta bunătate! Primele întrebări sunt: – unde dormiţi? – ce mâncaţi? – când vă odihniţi? Iar eu le spun vorbele răposatei mele neveste: „Lumea se sprijină pe oameni buni”. Mă simt în satele Moldovei din România ca la mine acasă. Vă îndemn să veniţi să vedeţi frumuseţile Patriei care vă aşteaptă. (Red.)