Sub genericul „Sindicaliştii din educaţie învaţă de la colegii lor din România”, Consiliul General al Federaţiei Sindicale a Educaţiei şi Ştiinţei a organizat, pentru liderii sindicali din învăţământul preuniversitar şi universitar din Republica Moldova, timp de două zile (18-19.10.2018) un seminar cu tematica Metodele educaţiei nonformale, eficiente şi în educaţia sindicală şi Manipularea pozitivă pentru 60 de cadre didactice-lideri sindicali din Republica Moldova, cu participarea a doi formatori din partea Confederaţiei Sindicatelor Democratice din România şi a Sindicatului din Învăţământ din judeţul Neamţ – respectiv Ioan Leon Naroşi şi Niculina Niţă.
Deschiderea lucrărilor a fost de înaltă ţinută şi reprezentativitate, prin participarea domnilor Iacob Baciu, preşedintele Confederaţiei Sindicatelor Democratice din România, preşedintele Consiliului Economic şi Social din România, preşedintele Asociaţiei Internaţionale a Consiliilor Economice şi Sociale; Ghenadie Donos, preşedintele Federaţiei Sindicale a Educaţiei şi Ştiinţei din Republica Moldova; Gabriel Ploscă, preşedintele S.L.L.I.C.S. Neamţ şi vicepreşedinte al Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ şi a dnei. Violeta Amariei – preşedinta Alianţei Sindicale „Gh. Asachi” din Iaşi, cărora li s-au adăugat membrii din conducerea acestor organizaţii sindicale: Nadejda Lavric, Angelina Begu, Gabriela Grigore şi reprezentanţi ai mass-media din Republica Moldova şi România.
Evenimentul a fost apreciat ca un dialog dintre sindicaliştii din Republica Moldova şi cei din România, dialog în cadrul căruia oaspeţii au putut să cunoască problemele omologilor moldoveni şi să prezinte propriile lor viziuni, în ceea ce priveşte perspectivele mişcării sindicale.
Pe toată durata manifestărilor, s-a creat şi manifestat o bună atmosferă lucrativă, cu o mare încărcătură emoţională însă, cu efuziuni şi împărtăşiri de experienţe trăite, stimulate şi de activităţile practice din cadrul modulului „Metodele educaţiei nonformale eficiente şi în activitatea sindicală” de genul: Flash-mob, Photovoice, Biblioteca vie, Storytelling…
Dar cel mai convingător argument că acest tip de educaţie deschide punţi reale de comunicare şi acţiune, este faptul că şase dintre cursanţi care se descurcau mai greu în limba română, fiind vorbitori de limbă rusă (în ale cărei meandre am plutit, bazându-mă pe ce-mi mai aminteam din liceu când am studiat Limba rusă timp de un an şcolar) au trăit şi lucrat bine cu noi toţi, manifestând o reală satisfacţie şi împlinire!
Educaţia nonformală (E. N.), ca totalitatea influenţelor de natură educativă realizate în afara cadrului formal, a devenit tema predilectă în discursul public despre reformarea sistemelor educaţionale, o soluţie pentru eficientizarea crizei din educaţie, un panaceu. E.N. se poate realiza în paralel cu sistemele principale de educaţie, în diferite contexte: fie la locul de muncă şi prin acţiuni ale organizaţiilor societăţii civile (sindicate), fie în timpul liber, fiind diferită de cea desfăşurată în organizaţii sau servicii complementare sistemelor convenţionale şi generând efecte pozitive:
- Descentralizare psihologică prin asumarea la nivel personal, dar şi de status/rol profesional şi social al actorilor din domeniul sindicatelor din educaţie a iniţiativelor şi demersurilor realizate în beneficiul semenilor şi al comunităţii educaţionale în general.
- Eliminarea formalismului excesiv din relaţiile şi comunicarea de tip partenerial între nivelurile de decizie şi operaţional din sistemul educaţional sindical, dintre nivelul intern sistemului şi cel extern.
- Asigurarea punţilor de comunicare şi cooperare cu valoare adăugată la scopul şi obiectivele activităţii sindicatelor din educaţie.
Dincolo de conţinutul calitativ al cursului şi al intervenţiilor celor doi formatori, cred că sudarea şi eficientizarea muncii noastre au fost generate de atitudinea cursanţilor, de limba dulce moldovenească, de expresiile folosite de ei (na, iaca amuş… la fără un sfert doişpişi… umblă vorba…), dar şi de bucuria de a ne manifesta împreună, noi, fraţii de peste Prut, dincolo de modul declarativ!
Nicicând versurile lui Grigore Vieru „Ne-au îndepărtat de casă/ C-aveam poartă mai frumoasă/ Ne-au dus în vagoane mute/ C-aveam peste-o apă rude…” n-au avut un ecou mai profund, ca în aceste zile, când am trăit şi simţit pe meleagurile Chişinăului, Sorocăi, Anenilor Noi, acea stare de fericire simplă şi curată ca pe vremea bunilor noştri. Emoţia şi trăirile mi-au fost amplificate şi de tainica chemare a celui ce odihneşte pe pământul Basarabiei şi care a fost bunicul meu dinspre mamă, Mihai Rotundu, mort pe front, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la Bălţi. Mormintele eroilor căzuţi aici, au fost strămutate, nu se ştie exact unde, spre a face locul unei fabrici, pe vremea stăpânirii sovietice…
Totul s-a petrecut într-o toamnă ce-şi flutura rochiile pline de culori mângâietoare: arămiu, verde copt, galben, roşu palid, pe dealurile parfumate de viile moldovenilor noştri, mai pline de strălucirea chihlimbarului în fiecare bob, mai surâzătoare de pe fiecare colină, când am intrat, pentru prima dată, cu emoţie, în Republica Moldova.
Armonia şi parfumul locurilor, sărutul pe care colinele îl dădeau cerului de un albastru curat şi catifelat, m-au scos dintr-o temătoare stare şi m-au proiectat direct în inima fraţilor noştri de peste Prut, care încă sunt afectivi, romantici, duioşi ca un balsam pe sufletul prea grăbitului vizitator şi care, cu dulcele lor grai, m-au aşezat în albia valorilor noastre comune. Mulţumesc Ghenadie, Nadejda, Angelina, Oleg, Liuba… că m-aţi cuprins cu sinceră şi caldă iubire frăţească şi m-aţi ajutat să mă regăsesc în matricea noastră comună!
Retrăind cumva Doina eminesciană… am călătorit peste Prut până la Nistru… Mi-am alinat setea şi dorul la Fântâna Profesorului, aşezată pe un deal ce-şi continuă chemarea pe o cărăruie ce duce la Flacăra Recunoştinţei. Doar pomenirea lor arată că am avut parte de un drum iniţiatic, de un anume drum pe care trebuia să-l fac împreună cu fraţii din Republica Moldova şi cu oameni aleşi din România ce probează prin fapte dragul de ei şi dorinţa de unire!
În Soroca, la Cetatea elogiată de Dimitrie Cantemir în Descrierea Moldovei, am întâlnit unul din cei mai straşnici ghizi pe care i-am cunoscut până acum (şi precizez că am beneficiat de prezentări făcute de ghizi la obiective turistice din Europa, Africa, Asia), Dl. Nicolae Bulat, profesor de istorie, pe care nu te saturi să-l asculţi!! E când eroul poveştilor cu luptele de la poalele cetăţii de pe la 1497, când solul ce bate la porţile cetăţii, când „Coste pârcălab de Soroca” din 1500, când ghidul contemporan cu noi… este o încântare ce te îndeamnă la lungă ascultare şi şedere pe aici! Pentru acest mod unic de prezentare, a fost ales „Ghidul anului 2017” în Republica Moldova. Dacă treceţi prin Soroca, ar fi mare păcat să nu-l căutaţi la cetate şi să nu-l ascultaţi!
Încă-mi răsună cântecele ce răscoleau românismul din noi, picurate artistic de „Pavarotti de la Iaşi” şi, aici şi atunci, mi-a revenit în minte şi m-a durut strigătul cântat de Doina şi Ioan Aldea Teodorovici, pe versurile lui Adrian Păunescu, care au fost şi ultimele lor ziceri… „Haide, haide, ce-o fi o fi/Să prefacem noaptea în zi/… A marii beţii şi fie ce-o fi/ În porţi se-nvârt deodată chei/Poporul lumii taie miei/Noi ne căutăm plângând prin ploi/Potopul zilei de apoi/E cartelat din doi în doi!”
Cu regretul despărţirii în suflet şi în gând, am plecat păşind pe aleile scăldate în lumini încrucişate ce se întreceau cu strălucirea unei luni ce nu mai voia să stea pe cer ci să coboare lângă noi…Totul era magie, totul era un românesc fel de-a trăi, de-a iubi, de-a simţi… era trainic şi profund!
Prof. Niculina NIŢĂ