Domnul profesor Grigore Octavian Pop descinde din miezul Ardealului, dintr-un ţinut aspru şi blînd totodată, în care se află un loc cu nume de palat. A văzut lumina zilei la cumpăna lunii lui Florar, atunci cînd soarele deschide porţile cerului şi raiul coboară pe pămînt. Vremurile, şi atunci ca şi acum, nu erau în toate privinţele prielnice, cu toate acestea, domnul profesor Grigore Octavian Pop a izbutit să se înalţe deasupra lor. S-a înconjurat încă de timpuriu de minunatele sale maşini cîntătoare şi a scos la iveală cu har, prin trudă îndelungată şi temeinică, sunete măiestre menite să aducă lumină şi bucurie în sufletele semenilor.
A fost component – de-a lungul anilor – a reputatei orchestre simfonice româneşti, între care, cu consecvenţă, cea a Filarmonicii Transilvania din Cluj Napoca. A înfiinţat şi păstorit vreme de peste 35 de ani Ansamblul de percuţie al Academiei de Muzică Gheorghe Dima cu care a concertat şi concertează în regaluri muzicale din ţară şi străinătate. Este membru fondator al ansamblului de muzică contemporană Ars Nova, condus de maestrul Cornel Ţăranu.
Prin activitatea sa solistică de înaltă ţinută a pus în lumină magistrale pagini muzicale, moderne şi contemporane, româneşti şi universale, dedicate instrumentelor de percuţie.
Din anul 2002 a înfiinţat la Piatra Neamţ, în cadrul Facultăţii de Muzică, replicile mai tinere ale clasei şi ansamblului de percuţie clujene.
La clasa de percuţie a domniei sale te afli într-o lume aidoma celei din atelierul meşterului Gepetto, înainte de a se înfăptui minunea. Şi minunea se înfăptuieşte întotdeauna sub degetele măiestre ale lui Grigore Octavian Pop şi ale discipolilor săi, fie că ea aduce cu sine sonorităţi arhetipale româneşti (Ţăranu, Herman, Brînduş ş.a.), asprimi de tragedie antică (Xenakis), fineţuri şi rafinamente franţuzeşti (Milhaud, Varese), oricîte multe altele…
Într-un tablou votiv al culturii muzicale româneşti contemporane, figura maestrului Grigore Octavian Pop stă alături de cele ale vrednicilor ctitori de şcoală. Şcoala românească de percuţie ctitorită de domnia sa i-a dus şi contină să-i ducă învăţăturile mai departe, prin ai săi ucenici, în ţară şi în lume. Pe de altă parte, şcoala românească de compoziţie îi rămîne îndatorată pentru efervescenţa opus-urilor dedicate percuţiei pe care personalitatea sa interpretativă a generat-o de mai bine de treizeci de ani încoace.
La fiecare cumpănă a lunii lui Florar, să nu pregetăm a-i închina un gînd bun domnului profesor Grigore Octavian Pop, într-o perpetuă tinereţe fără bătrîneţe…
Cristian MISIEVICI