„Prea v-aţi bătut joc de ţară,
de străbuni, de obicei…”
Sunt unii născuţi pe lumea asta numai să strice. Şi, dacă cumva soarta îi ajută să ajungă „într-un post mare” şi „asta se-ntâmplă în oricare loc”, dar mai ales la noi, astăzi, dezastrul e gata. Nu fac filosofie şi, nici măcar politică, dar, ca orice „român imparţial”, am în faţă o lege – Legea 289 din 29 octombrie 2007 – privind instituirea Zilei Învăţătorului (publicată în Monitorul Oficial nr. 749 din 5 nov. 2007) în care se spune: „Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Art. 1. Se instituie Ziua Învăţătorului, manifestare festivă educaţională, cu caracter naţional, apolitic şi cultural, organizată anual pe data de 5 iunie”.
……………………………………………………………………………………………………………………………………..
Eu am învăţat şi probabil şi dumneavoastră că o lege – orice lege – exprimă spiritul şi voinţa oamenilor. Ori în cazul de faţă nu mai înţeleg nimic. Şi vă întreb pe dumneavoastră, cei aproape 400.000 de dascăli, lucrători în învăţământ: această Lege 289/2007 vă exprimă voinţa şi spiritul?! Dimpotrivă! Ea stârneşte în noi o revoltă organică, injurii şi atitudini ce nu ne fac cinste şi nici plăcere să le exprimăm în cuvinte la adresa celor care au proferat-o.
Noi cei din învăţământ, de la educatoare la profesori universitari ştim că avem o singură sărbătoare, 30 iunie – Ziua Învăţătorului, impusă prin voinţa noastră la unul din congresele Asociaţiei Generale a Învăţăturilor din România, în 1927 şi de atunci până astăzi, indiferent de regimul politic, aşa a rămas şi aşa s-a sărbătorit şi aşa vrem să rămână şi pe viitor. Sărbătoarea noastră e legată de religia noastră, sărbătorirea Soborului Celor 12 Apostoli şi mai însemna, cândva, şi sfârşitul anului şcolar. Aşa că toate erau aşezate aşa cum trebuie şi era bine şi pace.
În ultimii zece ani, la noi în Neamţ, Ziua Învăţătorului chiar s-a bucurat de o mare atenţie şi a fost organizată într-o ambianţă plăcută, sărbătorească prin colaborarea Inspectoratului Şcolar, cu Sindicatul Liber din Învăţământ şi Asociaţia Învăţătorilor cu sprijinul organelor administrative judeţene şi municipale. S-au acordat diplome şi chiar stimulente băneşti noilor generaţii de pensionari şi totul a fost plăcut şi corect. Asta până când, cineva, „un ministru cam sinistru”, mânat de furia schimbării cu orice preţ, a propus, iar alţii cu ochii închişi au decis şi legiferat să schimbe orânduiala cea veche şi bună.
Prin urmare, de cinci ani, s-a dat o Lege 279 / 2007 pe care n-o cunoaşte nimeni şi n-a aplicat-o nimeni (nici unităţile şcolare, nici Inspectoratele Şcolare, nici măcar M.E.C.T.S.) ba, mai mult, a generat numai discuţii şi stări de încordare şi vorbe nu dintre cele mai frumoase şi plăcute între diversele instituţii cu responsabilităţi şi competenţe în acest sens.
Reacţiile de respingere a unei asemenea legi au fost şi sunt unanime din partea dascălilor şi chiar a instituţiilor implicate (Consiliile judeţene şi locale, Inspectoratele Şcolare). S-au făcut demersuri scrise la diverse foruri, inclusiv Parlament şi Guvern şi ele vor continua până ce această lege va fi anulată, iar Ziua Învăţătorului îşi va relua locul în calendar la 30 iunie, aşa cum a fost şi cum e bine şi normal.
Prof. Ştefan CORNEANU;
Prof. Gheorghe AMAICEI