Eveniment ştiinţific de excepţie la Iaşi: Congresul istoricilor români

 

În perioada 29 august – 1 septembrie 2018, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi a găzduit cea de a doua ediţie a Congresului Naţional al Istoricilor Români, organizat în parteneriat cu Academia Română şi Comitetul Naţional al Istoricilor din România. Nu putem trece cu vederea implicarea profesorilor, cercetătorilor şi doctoranzilor din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, instituţie la a cărei iniţiativă s-a desfăşurat prima ediţie a acestui congres în anul 2016.

Având o dublă motivaţie ştiinţifică (stimularea cunoaşterii trecutului şi producerea unui salt calitativ prin adoptarea unor metodologii de cercetare complexe, la nivelul studiilor recente din lumea academică occidentală), congresul a abordat o tematică relevantă pentru înţelegerea anumitor fenomene, a unor mecanisme instituţionale şi mize identitare de actualitate, precum: relaţia dintre cultură, politică şi societate; construcţia socio-culturală a identităţilor colective multiple (etnice, confesionale, regionale, de gen etc.).

La congres au participat peste 400 de specialişti, academicieni, profesori universitari, cercetători, doctoranzi, masteranzi, muzeografi şi arhivişti din ţară dar şi din centre academice europene (Centre national de la recherche scientifique Paris, Université „Paul Valéry” de Montpellier, Université de Rouen Normandie, Central European University Budapesta etc.). Cu acest prilej, istoricii români au avut posibilitatea să îşi împărtăşească experienţele la nivel internaţional, mai ales că un loc central în contextul evenimentului a fost alocat specialiştilor consacraţi la marile universităţi şi centre de cercetare din străinătate menţionate.

Pe parcursul celor patru zile ale manifestării ştiinţifice au avut loc atât prelegeri în plen cât şi pe secţiuni. Dintre cele în plen putem aminti „Statutul istoriei şi al istoricului la un secol de la Marea Unire”, susţinută de acad. Ioan-Aurel Pop (Preşedintele Academiei Române); „Conferinţa de pace de la Paris, emanciparea evreilor din România şi drepturile minorităţilor. Observaţii istoriografice”, susţinută de prof. univ. dr. emerit Carol Iancu (Universitatea „Paul Valery” Montpellier, Franţa); „Arhiva unui fondator al României Mari: Alexandru Vaida Voevod”, susţinută de dr. Ioan Drăgan (Director general al Arhivelor Naţionale ale României) sau „Istoriografia Basarabiei în anul Centenarului”, susţinută de Conf. univ. dr. hab. Gheorghe Cojocaru (Director al Institutului de Istorie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Chişinău).

Dintre secţiunile şi mesele rotunde la care participanţii şi-au expus rezultatele studiilor şi cercetărilor, menţionăm: Anul 1918 şi comunităţile locale transilvănene. Experienţă şi memorie; Arhivele din România: între exigenţele instituţionalizării şi necesităţile cercetării istorice; Biserica şi frontul de acasă în vreme de război; Chestiunea Basarabiei în context internaţional (sec. XIX-XX); Comunismul în România; Construcţie naţională şi memorie colectivă în România, 1918-2018; Evoluţii şi perspective ale istoriei şi muzeografiei universitare din România; Izvoare, teorii, practici, discursuri; Oameni de acum 100 de ani – medalioane ale delegaţilor. Memorialistica Marii Uniri; Peisaj ecleziastic medieval în Transilvania, Moldova şi Ţara Românească. Interpretări, comparaţii, perspective; Personalităţi ale vieţii ecleziastice în epoca Marii Uniri; Problema naţionalităţilor şi dreptul popoarelor la autodeterminare ca elemente fundamentale în statuarea unei noi ordini politice în Europa la încheierea Primului Război Mondial; De la Antichitatea clasică la Evul Mediu – forme şi modele de continuitate şi discontinuitate; Biserică, stat şi societate în România interbelică; Politică şi administraţie în primul deceniu interbelic (1919-1928); Reţele şi baze de date pentru studiul istoriei universitare; O restanţă a istoriografiei române: editarea izvoarelor istoriei Marii Uniri etc.

Dacă, pentru publicul larg, istoria reprezintă un corpus de informaţii, pe care specialiştii le administrează în beneficiul celor dornici de cunoaştere, descifrarea trecutului presupune respectarea unor norme ştiinţifice care privesc modul în care trebuie interogate sursele, dar şi asumarea principiilor eticii profesionale, bazate pe bună credinţă şi respect pentru adevărul istoric.

În cadrul evenimentului a avut loc şi un târg de carte, care a reunit în Sala Paşilor Pierduţi a Universităţii mai multe edituri naţionale consacrate, specializate în publicarea lucrărilor cu tematică istorică şi teologică.

Cercetarea trecutului a atins un nivel înalt de maturizare, fapt ce poate genera o reevaluare critică asupra tuturor temelor majore ale istoriei româneşti.

 

Prof. dr. Mihai FLOROAIA