Un licean arătos a dat lovitura vieţii lui. A ajuns campion. La ce? La cumsecădenie. Nu credeţi? A refuzat cu dispreţ total propunerile puşlamalelor simpatice din clasă, de a fugi de la ore. În toţi anii de liceu n-a chiulit o dată. Nu s-a dus nici la suc, nici la cafea, nici la fumat etnobotanice. Cine a descoperit taina deconspirată aici? A doua lui mamă, diriginta. Care împreună cu ceilalţi profi l-au răsplătit. I-au adus osanale în careul liceului. I-au adresat numai vorbe alese. Reacţia puştimii cu adidaşi? Surprinzătoare. Chiulangii au scandat la unison: ” Fraierul!”, „Fraierul!”, „Fraierul!”. Motivaţia? A fost trădător. N-a mers cu ei la bomba lui Lae Zoiosu, unde se… se… se.
Un profesor de calibru, azi pensionar, se plimba pe Corso. A dat nas în nas cu o glorie a liceului unde funcţionase. Cu vedeta lui la matematică. Paradoxal, premiantul cu coroniţă n-a fost încîntat. Mai mult, s-a dat la dascăl. „Dom’ profesor, m-aţi învăţat numai tîmpenii!” Şi a început să-l imite.” În viaţă să fiţi cinstiţi, corecţi, harnici…” Şi am fost! Rezultatul? Zero! Am ajuns un terchea – berchea. Un nimic. Şi nu fabula. Ca şomer e luat numai în şuturi. Mai ales cînd patronii cu şcoala vieţii află că e tobă de carte. Pînă şi soţia, marea lui iubire din liceu, îl dispreţuieşte. Ce-i zice? „La cît de fraier eşti, nu cred că eşti în stare să mă trişezi!” Cap de Evă. Dar cel mai tare îl deranjează atitudinea urmaşului, un mintos de gimnaziu. Ştiţi cum îl face pe tacs-ul? „Frai”. Ce-o fi însemnat asta? Pare un cuvînt britiş. Chiar e fraier?
Ultima poveste? Apartament trist de mahala. Politicienii de azi ar zice „comunist”. Personaje? Un ginerică debusolat şi o soacră ţepoasă. Primul, de ocupaţie profesor, e îmbrăcat în maiou şi blugi second – hand. N-am zis first – hand. Soacra pregăteşte masa de seară. Televizorul e deschis. Reporteriţa de serviciu cîntă „De la Nistru pîn’ la Tisa / Tot vameşul plînsu-mi-s-a”. Semnificaţia versurilor? Vameşii corupţi au fost arestaţi de agie. Pentru corupţie. Ce e corupţia? Obiceiul pămîntului. Părerea celor doi? „De la hoţi nu e păcat să furi, mai ales dacă eşti la strîmtoare”. Mai ales dacă dulcea patrie e pe geantă, completăm noi. Şi adăugăm: sărăcia e calea cea mai sigură de a distruge o naţie. Năucită de cuvintele auzite: bani, spagă, cîştiguri, euroi… soacra se sufocă. Nu mai are aer. Iritată, se dă la ginerică: „De ce te-ai făcut profesor, maică?” Răspuns: „De fraier, mamă soacră, de fraier!” Satisfăcută, bătrîna mai bodogăneşte odată: „Da’ banii pe abonamentul de navetist – suplinitor i-ai luat de la primărie?”. „Canci, mamaie!”. „Nu mai bine te făceai vameş? La ce te-a ajutat cartea?”. Şi are dreptate octogenara. Pîine nu are, miere de albine – niet, spăguţă la găleată, nema. Că aşa e la noi. Unii pauperizează iar alţii stau pe purcoiul cu bani nemunciţi. Păcat de libertatea de gîndire cîştigată în ’89. Cît timp va persista această situaţie? Foarte puţin. În curînd apar urzicile. Ne vor scoate din criză. Uraaaaa! Pregătiţi-vă de vot! Ai auzit, dom’ profesor?
Dumitru RUSU