De râsul curcilor

Logica testelor iniţiale la logică?

 

Am avut privilegiul să cunosc  la Olimpiada Naţională de Discipline  Socio-Umane colegi profesori care au muncit şi nopţi şi-au muncit şi zile la itemi ai testelor predictive şi finale, pe care le-au făcut publice, ca model, drept pentru care le mulţumesc. Ele au o noimă în evaluarea pe parcurs, în vederea notării, dar dacă la obiectele începătoare ele sunt obligatorii, atunci logica lor de a uşura munca celor de la catedră se destramă.

Ca să „ne-nţelegem”, vorba Domnului Ministru Marga, ce sens are să dăm test iniţial obligatoriu la logica de anul trecut şi test final la psihologia de anul acesta, sau să dăm teste iniţiale obligatorii la clasa a XI – a  din psihologia de-a X-a şi testul final la economie? Ce măsurăm? Care progres?

O explicaţie minimă am primit: la obiectele noi, care la Disciplinele Socio-Umane înseamnă la toate, nu sunt două săptămîni de recapitulare?!, ci de predare, iar în a treia săptămînă se aplică testul. Dar domnilor şi doamnelor, dacă în orar am orele luni, atunci prima  oră o  petrec cu deschiderea anului şcolar  şi distribuirea manualelor, cu întîlnirea claselor cu diriginţii ; a II-a oră spun şi eu  ca profesor nou : Bună ziua, măi copii! Mă prezint, se prezintă şi ei, facem aprecieri generale despre ştiinţa pe care urmează să o studiem, despre manual…., şi culmea, cele 50 de minute trec, iar a III-a  oră, dăm testul.

Semestrul  I s-a scurtat, adică a revenit la structura de trimestru (iar cele două noţiuni, apropo de logică, nu sunt sinonime) şi calculăm: primele  4 săptămîni s-au dus cu deschiderea, prezentarea, aplicarea testului şi discutarea lui individual (i-auzi!) Din cele 15 săptămîni, ultima oră e pentru încheierea mediilor, penultima e pentru ascultarea celor în situaţie  de corigenţă aceasta de cînd e lumea), o oră se duce cu lucrarea de control scrisă şi consemnată în catalog ca notă (evaluarea ritmică), o oră se duce anul acesta cu 1 Decembrie, zi liberă prin Constituţie, că e Ziua Naţională şi mai rămîn cîte?! pentru parcurgerea programei care, nu-i aşa, este obligatorie. Ferească Dumnezeu să intervină şi altceva: o şedinţă urgentă, o boală, o internare în spital; deja suntem cu toţii pasibili de pedeapsă, pentru că am înţeles demult că noi profesorii n-avem drepturi, ci doar obligaţii.

Aţi făcut între timp o socoteală? 15-8 = 7 ore de predare, ascultare, notare, apreciere…, încheierea situaţiei şcolare şi SC-ul, dacă nu cumva şi teză la 1 oră pe săptămînă (altă aberaţie).

Dar profesorii care au de corectat cîte 800 de teste  pînă la extemporale, 800 şi ele, ce fac, dacă ziua descreşte  de la echinocţiul de toamnă încoace  şi asta-i o lege astrală, obiectivă?

Iată cum această chisală  de creiere şi înghiţire de nopţi va fi apostrofată  pe măsură: adică cum, voi care sunteţi „formatori de opinie”, care gîndiţi şi acţionaţi „altfel”, nu vă puteţi adapta? Vă ordon să fiţi inteligenţi!

Şi aşa ne luăm raniţa cu pedepse de-a  cîrca şi nu cîrtim, dar măcar să spunem că ne aflăm în plin Ionesco, putem? Răspunsul corect: doar unii putem, aceia care cred că este eficientă o testare iniţială,  la  obiectele de BAC, pentru elevii care au intrat în clasa a XII-a  şi trebuie  să fie  monitorizaţi, să-i avertizăm, să-i pregătim şi să-i împingem spre „progres”, ca să nu se mai repete situaţia din vara anului 2011. În rest, ne aflăm în plin absurd, e ca şi cum colegii noştri din MECTS ar putea răspunde la întrebarea: „Dacă bunica ar fi un tramvai cu patru roţi, cîţi lei ar costa biletul?”.

Ruperea sau suspendarea temporară  sau eternizată de catedră, poate produce astfel de anomalii şi-i de înţeles; dar tot ne întrebăm: Oare mai inventaţi şi alte năzbătii? Sau ne propuneţi să facem o cerere, prin care să vă rugăm cu deosebit respect, să ne permiteţi să mai şi trăim, atît cît mai poate fi posibil la acest sfîrşit de lume, în care pădurile României sunt tot mai puţine… şi din cauza şcolii.

Viespea Dida