Shopârla de aprilie / Vrei şcoală cu fitzi, treci pe la condiţii!

 

În plină campanie de primăvară şi în toiul pregătirilor de Paşte, se derulează anumite etape ale mobilităţii personalului didactic din învăţământul preuniversitar, conform calendarului stabilit de către ministerul de resort.

Întrucât metodologia de mobilitate permite unităţilor şcolare posibilitatea stabilirii unor condiţii specifice pe care să le îndeplinească ocupanţii catedrelor vacante, momentul a constituit un bun prilej pentru unii „să se vadă cu sacii în căruţă” (după cum spune o vorbă din popor), motiv pentru alţii să execute orbeşte anumite ordine venite de sus, de undeva, de la partid. Că … doar abia au fost numiţi unii în funcţiile de conducere, îndrumare şi control pe criterii de competenţă, nu? Şi uite aşa … au apărut, la unele şcoli, diverse condiţii reprezentative pentru asigurarea unui învăţământ de înaltă calitate şi a unei pregătiri socio-profesionale pe măsură: de la rezultatele obţinute la olimpiade şi concursuri şcolare (premii şi menţiuni), performanţe extracurriculare, susţinerea unei lecţii demonstrative sau a unei probe practice la care să obţină minim 9,50, până la … situaţii de-a dreptul aberante precum aceea de a avea domiciliul pe raza localităţii în care se află unitatea de învăţământ care a vacantat postul, să fie membru CNEME (Corpul Naţional de Experţi în Management Educaţional), să mai fi predat cel puţin un an la şcoala pentru care optează şi… exemplele ar putea continua. Majoritatea acestor condiţii au fost avizate de Consiliului de Administraţie al ISJ Neamţ.

Văzând şi care sunt şcolile cu astfel de „condiţii”, m-am întrebat cum era şi firesc, ce facem, de fapt, cu educaţia elevilor? Rezultatele şcolilor se măsoară numai în diplomele obţinute la concursuri şi olimpiade şcolare? Care este, în fond, misiunea şcolii româneşti actuale? De a da 2-3 olimpici (care oricum vor pleca la studiile universitare în străinătate, unde se vor şi stabili ulterior)? Ce facem cu marea masă a elevilor care doresc să beneficieze de o calificare şi specializare într-un anumit domeniu? Este arhicunoscut faptul că avem un procent destul de mare de analfabeţi funcţionali, că întâlnim peste tot tineri cărora le lipsesc cu desăvârşire cei şapte ani de acasă, că şcoala nu reuşeşte să realizeze educaţia de care are atâta nevoie societatea noastră?

Dacă nu aş fi lucrat şi eu cândva în sistem, aş fi fost tentat să cred că aceste „condiţii” ar fi fost create în mod special, cu dedicaţie, pentru anumite persoane. Dar… nu!!! Sunt într-adevăr esenţiale pentru şcoala românească de astăzi, după modelul şi competenţele celor care o conduc. Dixit.

 

Condiţionalul Cârcotaş