Creativitate şi educaţie

În zilele noastre există o cursă nebună pentru îmbogăţire. Cei bogaţi îşi doresc să acumuleze şi mai multe bogăţii, iar cei săraci visează şi ei la diverse lucruri necesare vieţii. Într-o viaţă extrem de scurtă pentru a trăi experienţe cât mai multe, suntem acaparaţi de goana după bunuri materiale.

Există însă şi un altfel de bogăţie, pe care foarte puţini dintre semenii noştri o descoperă şi o apreciază cu adevărat: bogăţia interioară. Atunci când o dobândeşti pe aceasta, te poţi considera bogat din toate punctele de vedere.

Una dintre căile sigure de dobândire a bogăţiei interioare este creativitatea. Aceasta este o formă de energie care, pe măsură ce ţi-o cultivi, îţi sporeşte forţa vitală şi-ţi asigură fericirea.

Creativitatea este adânc înrădăcinată în genele umane, stimulează energiile latente ale fiinţei, îi dă sens şi forţă destinului individual şi celui colectiv. Prin creativitate, fiecare dintre noi oferă o deschidere discernământului şi imaginaţiei sale, se conectează cu sinele său superior.

Energia creativităţii influenţează în mod direct şi profund starea emoţională a fiinţei. Persoanele creative depăşesc mult mai uşor stările emoţionale negative, fac mai repede faţă dificultăţilor, se adaptează mai eficient stresului inerent al vieţii.

Creativitatea are şi o putere vindecătoare, atunci când viaţa ne oferă unele stări de suferinţă (fizică, morală, emoţională). Dobândim, în aceste cazuri, resurse pentru a ne umple golurile sufleteşti, pentru a găsi motive de împlinire şi a ne descoperi potenţialul nebănuit.

În şcoală, nu numai cea românească, elevii învaţă să se conformeze, adesea mecanic, unor principii, reguli, modalităţi de viaţă, fără participarea propriei conştiinţe, a voinţei lor. Exersează, în general, să gândească după cum au gândit alţii, înaintea lor. De unde în primii ani de viaţă copiii „mustesc” de creativitate şi văd enorm de multe posibilităţi de combinare a lucrurilor şi de rezolvare a unor situaţii de viaţă, odată cu intrarea la şcoală cei mai mulţi îşi însuşesc un mod de a gândi cât mai „cuminte”, mai uniform cu tiparele date. În felul acesta, spiritul lor creativ este îngropat cât mai adânc în subconştient. Aşa se explică faptul că cei mai mulţi dintre adulţi devin „morţi” din punct de vedere creator, se obişnuiesc să gândească după şabloane şi îşi pierd pentru totdeauna curiozitatea şi pasiunea din mica copilărie.

Iată de ce, la simpla întrebare pe care o adresez, frecvent, elevilor mei, către sfârşitul programului şcolar, „Cum a fost astăzi la şcoală?”, obţin de multe ori răspunsuri scurte şi deprimante: „greu”, „obositor”, „plictisitor”, „neinteresant” etc. Iar aceste cuvinte cu puternică încărcătură negativă sunt completate de comunicarea nonverbală, prin mimică şi gestică, care exprimă secătuire de energie, plictiseală, acceptare neajutorată a situaţiei cu care se confruntă zi de zi.

Această stare de lucruri exprimă faptul că din programul şcolar al zilei a lipsit sâmburele de creativitate. Elevii au învăţat din obligaţie, şi nu din dorinţă, a precumpănit efortul, în dauna plăcerii, motivaţia extrinsecă, în locul celei intrinseci. Putem spune că, în această secvenţă de viaţă a elevului, s-a solicitat cu predilecţie intelectul şi, în cea mai mare parte memoria, ceea ce conduce la oboseală şi lipsă de satisfacţie.

Prin învăţare creativă elevii vin cu drag la şcoală şi aşteaptă cu nerăbdare să revină, se simt inspiraţi şi îşi clădesc convingerea că şcoala le este cu adevărat folositoare. O zi de şcoală trăită prin creativitate îi oferă elevului o „oboseală plăcută”, dar este mişcat în interior şi se încarcă cu o energie provenită din satisfacţia că a făcut ceva minunat pentru viaţa lui.

În şcoală, activitatea creatoare poate îmbrăca o multitudine de aspecte. Ea poate implica inspiraţia şi expresivitatea lingvistică, pentru compunerea unei poezii sau al unui eseu original, ori poate însemna propunerea sau rezolvarea în mod cu totul nou al unei probleme de matematică, ori mici inovaţii în domeniul fizicii ori al chimiei, găsirea unor surse inspirate la istorie sau la geografie, creaţii în domeniul picturii, al dansului, mici investigaţii în domeniul autocunoaşterii etc. De fapt, ca o concluzie, a învăţa creativ pentru un elev înseamnă orice activitate şcolară pe care o face cu plăcere, cu pasiune, cu încredere în forţele proprii.

 

Prof. psih. Dan AGRIGOROAE

(continuare în numărul viitor)