Epidemia de coronavirus a impus managementului instituţiilor un nou ritm de mişcare, noi reguli şi cerinţe, provocându-i capacitatea de descoperire, imaginaţie, inovare, învăţare, bineînţeles cu respectarea cadrului legislativ general şi specific.
Ramură ştiinţifică a managementului în general, managementul educaţional studiază ansamblul principiilor, funcţiilor şi strategiilor (mijloace, metode, forme etc.) privitoare la organizarea, direcţionarea, gestionarea şi evaluarea instituţiilor furnizoare de educaţie şi de formare profesională. Nu se pot asigura învăţământului un randament şi o performanţă ridicate fără o bună cunoaştere şi aplicarea ştiinţei managementului educaţional. Funcţia de manager al învăţământului reprezintă o profesie nobilă şi, ca oricare profesie, trebuie foarte bine învăţată. Pentru a obţine rezultate optime în învăţământ, orice manager de şcoală trebuie să cunoască principiile, nivelurile şi funcţiile managementului educaţional, în strânsă legătură cu utilizarea acelor instrumente metodologice şi practice moderne, bazate pe informatică, pe limbajele de programare, pe utilizarea unor reţele de calculatoare personale, şi, nu în ultimul rând, pe o bază logistică modernă şi funcţională.
Managerul unei instituţii de învăţământ trebuie să se asigure că acea instituţie respectă toate obligaţiile prevăzute de lege şi duce la îndeplinire măsurile impuse de către autorităţi prin întreprinderea unor acţiuni adecvate şi eficiente în acest sens. Totodată trebuie să asigure calitatea actului educaţional şi formarea profesională a beneficiarilor direcţi (elevii) şi indirecţi (familiile elevilor, comunitatea locală/societatea). Mai mult decât atât, prin prisma obligaţiilor sale de diligenţă şi de protejare a intereselor organizaţiei, prin raportare la situaţia concretă, managerul are obligaţia să evalueze dacă este necesar şi să urmeze recomandările autorităţilor şi, după caz, să ia măsurile necesare pentru a le implementa. Cu alte cuvinte, managerul (directorul) unei şcoli îndeplineşte acest rol permanent. Nu eşti director doar în timpul orelor de program, ci reprezinţi, în permanenţă, instituţia pe care o coordonezi. Activitatea unui bun manager nu se limitează doar la spaţiul şcolar (activitatea din birou) ci depăşeşte cu mult sfera acestui spaţiu (relaţiile cu instituţiile administrative locale, regionale şi centrale, partenerii educaţionali, diverse alte instituţii şi organizaţii etc.).
Managementul educaţional, prin domeniile şi funcţiile sale, asigură dezvoltarea instituţională, succesul şi performanţa, dar cea mai importantă activitate managerială o constituie conducerea operaţională, care la rândul său se bazează pe proiectare, organizare, evaluare etc. Vorbind în sens larg, conducerea se ocupă de aspectele interpersonale ale activităţii manageriale, În timp ce proiectarea, organizarea, evaluarea, monitorizarea şi controlul privesc mai mult aspectele administrative ale activităţii didactice.
Managementul se bazează pe unele deprinderi generale, cum ar fi proiectarea, organizarea, controlul, evaluarea, bugetarea, formarea grupurilor de lucru, negocierea conflictelor etc.
În calitate de manager, conducătorul unei instituţii trebuie să rezolve trei sarcini fundamentale, de care depinde nu numai schimbarea, ci şi progresul organizaţiei: stabilirea obiectivelor pe termen scurt, mediu şi lung; crearea cadrului pentru realizarea acestor obiective; asigurarea executării celor stabilite prin folosirea judicioasă a resurselor umane, materiale, financiare şi relaţionale. Managerul şcolii îşi stabileşte obiectivele în funcţie de ţintele strategice, resursele disponibile şi cadrul instituţional de care dispune. De aceea între planul managerial şi viziune trebuie să existe o corelare, menită să asigure dezvoltarea instituţională, pentru că viziunea realistă subliniază ce este pozitiv şi ce trebuie îmbunătăţit în procesul de proiectare şi planificare. Printr-o proiectare realistă a activităţii manageriale şi organizarea întregii activităţi, directorul trebuie să creeze condiţiile necesare realizării obiectivelor pe care le-a stabilit. Creează sistemele formale ale organizaţiei, organizează structuri, stabileşte atribuţii, descrie cerinţele posturilor, selecţionează personalul, construieşte un sistem motivaţional, urmăreşte implementarea planului managerial prin întâlniri periodice, coordonare, discuţii de grup, conducere operaţională, controale, evaluări, soluţionarea problemelor curente etc.
Formarea continuă a managerilor şcolari în domeniul managementului educaţional poate conduce la schimbarea de paradigmă în domeniul educaţiei. Această formare profesională a trebuit adaptată noului context determinat de pandemia de Covid-19. Dintre problemele majore cu care s-au confruntat directorii şi cadrele didactice amintim: inexistenţa unor protocoale (la începutul pandemiei, profesorii au putut să aleagă dacă vor desfăşura sau nu ore, iar o astfel de abordare, extrem de permisivă, nu a încurajat munca), pregătirea profesorilor şi platformele educaţionale folosite (foarte mulţi profesori nu au mai predat online şi nu au ştiut cum să utilizeze o platformă online), infrastructura şcolară, conectivitatea, scăderea interacţiunii umane (profesor-elev, elev-elev), evaluările subiective, desfăşurarea examenelor de absolvire etc.
Managerul unei instituţii de învăţământ este cel care trebuie să reacţioneze prompt, evidenţiind momentele esenţiale caracteristice situaţiilor de criză. În astfel de situaţii, s-a apelat la diverse instrumente on-line şi offline care sunt utilizate pentru a conecta profesorii şi elevii atunci când aceştia se află în locuri diferite, a accesa informaţii de specialitate şi platforme educaţionale care nu sunt disponibile în mod obişnuit la domiciliul elevului sau în instituţia de învăţământ, a sprijini dezvoltarea profesională continuă a cadrelor didactice într-un mod flexibil. Acest context ne duce cu gândul spre ceea ce numim rezilienţă. Astfel, un manager rezilient posedă următoarele calităţi: păstrează calmul şi siguranţa în astfel de situaţii; manifestă tolerarea situaţiilor incerte; îşi menţine optimismul; se adaptează rapid noilor situaţii; îşi păstrează simţul umorului; are o bună părere despre sine; îşi îmbogăţeşte permanent cunoştinţele din diferite situaţii de învăţare (experienţe proprii sau experienţele altora); îşi menţine curiozitatea şi nevoia de a adresa întrebări; găseşte soluţii în rezolvarea problemelor; este flexibil în diferite situaţii; îşi păstrează încrederea în calităţile sale empatice şi în propria intuiţie. (Extras din Strategii manageriale educaţionale în perioada pandemiei, material prezentat la Simpozionul Internaţional Şcoala modernă – perspective în educaţie, ediţia a XIX-a, organizat de CCD Neamţ, 9 iunie 2021)
Dr. Mihai FLOROAIA