• Interviu cu profesoara Valentina Boboc
Eu, Valentina Boboc, profesor de meserie şi de vocaţie, m-am născut pe data de 1 august 1966 în satul Mărăndeni, raionul Făleşti, Republica Moldova. Am absolvit Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din municipiul Chişinău în anul 1988 şi pe parcursul a mai mult de trei decenii îmi desfăşor activitatea prodigioasă în calitatea de profesor de istorie şi ştiinţe socio-umane. Mi-am demarat cariera în cadrul şcolii medii din satul Catranâc, raionul Făleşti, iar din anul 1992 activez în cadrul IPLT „Principesa N. Dadiani” din municipiul Chişinău.
Sunt câştigător al Concursului Republican „Pedagogul Anului”, locul I, ediţia 2016.
Pe lângă activitatea de pedagog, mai sunt şi preşedinte al Comitetul Sindical din IPLT „Principesa N. Dadiani” şi membrul al Biroului Executiv al Consiliului municipal Chişinău al Sindicatului Educaţiei şi Ştiinţei.
– Dacă ar fi să faceţi un bilanţ al anilor petrecuţi la catedră, ce notă i-aţi acorda profesoarei Valentina Boboc?
– 10 – pentru fidelitate, responsabilitate şi iubire faţă de meserie, de copii, de carte.
– Apropo de nota pe care v-o acordaţi, cât de importante sunt pentru dvs. calificativele pe care vi le atribuie elevii? Aveţi o poreclă?
– Aprecierile … sunt importante, chiar dacă uneori pot fi subiective, fiindcă sunt părerile discipolilor, dar ele mă motivează, mă încurajează.
– Sunteţi o persoană emotivă? S-a întâmplat să aveţi de suferit consecinţe grave ale emoţiilor dvs.?
– Inteligenţa emoţională este o componentă indenspensabilă în profesionalismul cadrului didactic. Este important ca emoţiile să fie direcţionate corect, pentru ca comunicarea să fie constructivă cu toţi participanţii din procesul educaţional: elevi, colegi, părinţi.
– Ce v-a determinat să alegeţi şcoala? Tradiţie, vocaţie sau întâmplare?
– Din vocaţie am ales şcoala, fiind îndrăgostită de copii, de carte, de istorie şi ştiinţe socio-umane, unde altundeva puteam mai organic să le îmbin pe toate decât în pedagogie?
– Care credeţi că sunt slăbiciunile fundamentale ale şcolii noastre? Dar punctele ei cele mai tari? Puteţi argumenta aplicat pe specialitatea pe care o predaţi?
– O problemă actuală cu care se confruntă sistemul ar fi insuficienţa cadrelor didactice, şi tot de aici reiese şi punctul fundamental al şcolii – pedagogii care prin activitatea şi dăruirea lor asigură perpetuarea cunoştinţelor.
– Care ar fi primele trei decizii pe care le-aţi lua dacă aţi fi pentru o zi ministrul educaţiei?
– Aş identifica cei mai buni elevi şi i-aş convinge să îmbrăţişeze meseria de profesor, deoarece în prezent, din păcate, la facultatea de pedagogie sunt admişi absolvenţii cu rezultate modeste. Dar pentru ca un sistem să pregătească oameni pentru ziua de mâine, cei care urmează să le fie dascăli trebuie să fie ei vizionari şi excepţionali.
A doua decizie ar fi editarea manualelor, care să fie în concordanţă cu curriculum. Curriculum s-a tot revizuit de-a lungul timpului, dar suportul didactic şi manuale corespunzătoare nu s-au editat.
Iar a treia decizie ar fi implementarea legilor privind protecţia cadrului didactic, care ar motiva şi determina venirea şi rămânerea în breaslă a pedagogilor.
– Vrând-nevrând, indiferent de timp sau de tipul şcolii, desfăşurarea procesului de învăţământ presupune un anumit tipic, ca să nu zic anumite clişee. Reuşiţi să le biruiţi? Cum vă reîmprospătaţi forţele?
– Pentru mine viaţa şcolară este dinamică şi diferită de la zi la zi, fiecare copil venind cu povestea lui, te provoacă să fii ancorat în prezent şi în situaţia individuală a acestuia. Iar sursa de energie sunt însuşi copiii şi energia acestora.
– Dincolo de cantitatea de informaţie pe care sunteţi obligată să o transmiteţi prin programa şcolară, încercaţi să lucraţi şi asupra caracterului elevilor dvs.? Cu ce rezultate? Sunteţi temută sau iubită?
– Procesul instructiv-educativ prin definiţie este menit să formeze caracterul elevului, ori şcoala este unul din centrele de formare a personalităţii copilului. Sunt adepta nu a unui cap umplut de informaţii, dar a unuia gânditor, asta fiind şi sarcina şcolii: de a crea oamenii care gândesc.
Prefer să cred că sunt respectată, or nu poate fi iubire fără respect.
– În ce relaţie sunteţi cu modelul dvs. de dascăl?
– Într-o relaţie armonioasă.
– Cu ce performanţe vă mândriţi, dincolo de activitatea de la catedră?
– Cea mai mare realizare este creşterea şi educarea propriului copil, alături de mulţi alţi copii ai societăţii.
A întrebat Angelina BEGU