Sindicatele trec printr-o criză de imagine, de credibilitate, criză indusă de către guvernanţi. În condiţiile în care acţiunile sindicaliştilor, oricît de drastice ar fi, nu impresionează cu nimic partidul aflat la putere. Liderii de sindicat trag un semnal de alarmă afirmînd că acesta ar fi primul pas clar spre dictatură. Soluţia sindicaliştilor a rămas lupta în instanţă. Dar, şi mai grav, nici măcar hotărîrile judecătoreşti, definitive şi irevocabile, nu mai sunt respectate. L-am întrebat pe Gabriel Ploscă, preşedintele Sindicatului din Învăţămînt, care este direcţia spre care se îndreaptă, în acest context, dialogul social.
„După cum se ştie, în ultima vreme s-a discutat foarte mult pe marginea noului Cod al muncii, impus de către actualii guvernanţi. Noi am declarat că suntem împotriva adoptării unui document atît de important prin asumarea răspunderii guvernamentale. Acest document trebuia dezbătut în parlament, unde se puteau face amendamente. Acest lucru nu s-a întîmplat, motiv pentru care, în ultima vreme am avut mai multe acţiuni de protest. Aş aminti aici marşul şi mitingul din data de 3 martie, apoi pichetarea Prefecturii judeţului Neamţ, pe data de 10 martie, şi participarea la mitingul de pe 16 martie, de la Bucureşti. Desigur că suntem nemulţumiţi de efectul acestor acţiuni de protest şi cred că nici nu puteam obţine mai mult, în condiţiile în care societatea românească se îndepărtează din ce în ce mai mult de valorile unei societăţi democratice.
În orice societate bine aşezată, fiecare instituţie îşi are clar rolul ei. Aşa stau lucrurile şi în cazul sindicatului. Această instituţie are rolul de a apăra drepturile economice, sociale, profesionale ale membrilor de sindicat. Are rolul de a atrage atenţia guvernanţilor atunci cînd se produc disfuncţionalităţi din acest punct de vedere. Dar există şi condiţia ca cei de la guvernare să asculte semnalele trase de sindicate şi să acţioneze atunci cînd aceste semnale sunt bine justificate. Din păcate, într-o societate care se îndreaptă spre dictatură, nu poate fi vorba de aşa ceva”.
Mai suntem un stat de drept?
Întrebarea este pertinentă, în condiţiile în care nu mai sunt respectate nici măcar hotărîrile definitive şi irevocabile ale instanţelor de judecată, după cum ne spune secretarul sindicatului nemţean, Gabriela Grigore: „Sindicatul Învăţămînt Neamţ pregăteşte, pentru zilele următoare, documentaţia pentru a înainta pe rolul instanţelor un nou proces, care să conteste deciziile de reîncadrare pe Legea 285, lege care reglează salarizarea personalului bugetar pentru anul 2011. Motivul pentru care înaintăm aceste acţiuni în instanţă este acela că deciziile emise de conducerile unităţilor şcolare nu ţin seama de prevederile legii 221. Aici aş face o observaţie: în întreg judeţul Neamţ, noi avem cîştig de cauză pe toate dosarele judecate în această cauză, anume aplicarea Legii 225, privind creşterile salariale în sistemul de educaţie. Deciziile de reîncadrare, pe care unităţile şcolare le emit zilele acestea nu ţin seama de aceste hotărîri judecătoreşti, definitive şi irevocabile, pe care Curtea de Apel le va trimite în format scris în unităţile şcolare în perioada următoare. Ele nu au apărut pînă acum din cauza cantităţii foarte mari de muncă şi a numărului foarte mare de dosare cu care se confruntă instanţele judecătoreşti. Însă pronunţarea pe aceste dosare a fost făcută încă de la sfîrşitul anului trecut – iar pentru anumite dosare la începutul acestui an. Dacă cei din conducerea unităţilor şcolare ar fi dorit să afle rezultatul acestor dosare, evident că ar fi putut să găsească pe portalul Curţii de Apel Bacău rezultatul fiecărui dosar şi ar fi putut să constate că, pentru fiecare dosar în parte, Sindicatul din Învăţămînt a obţinut aceste hotărîri definitive şi irevocabile. Cu atît mai mult suntem hotărîţi să mergem pe aceste acţiuni în instanţă, deoarece nu concepem ca, într-un stat de drept, o hotărîre definitivă şi irevocabilă să fie neglijată, încălcată cu bună ştiinţă. Pentru că, într-un stat de drept, puterea judecătorească este o putere în stat, dacă mai suntem un stat de drept”.
Marius GHEGHICI