70 de ani de la al doilea val de deportări din Basarabia

Full page photo

Comemorarea victimelor deportărilor staliniste

Mărturii din Gulag, într-o expoziţie la Muzeul Naţional de Istorie

Memoria victimelor regimului totalitar-comunist este perpetuată în expoziţia-eveniment „Mărturii din Gulag”, inaugurată la Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei. Fotografiile, documentele expuse au trezit amintiri dureroase celor care au fost desprinşi de la vatră şi duşi în infernul siberian.

Expoziţia a fost realizată de cercetătorii de la Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei, de la Institutul de Istorie şi de la universităţile din Chişinău, Bălţi şi Cahul. O parte dintre exponate sunt din fondul Muzeului Naţional de Istorie.

Conform spuselor doamnei Elena Postică, director adjunct al Muzeului Naţional de Istorie, materialul iconografic a fost adunat în timpul ultimelor decenii de către cercetătorii muzeului. Fotografiile provin din arhivele personale ale foştilor deportaţi, foştilor deţinuţi politic, care s-au despărţit cu greu de acele amintiri triste, dar le-au dat ca să fie mărturii documentare pentru istorie.

Expoziţia consacrată aniversării a 70 de ani de la al doilea val al deportărilor, dar şi tuturor victimelor regimului totalitar, a fost deschisă pentru public până pe 31 august.

Premiera filmului „Siberia din oase”

Sute de spectatori au venit să vadă, între 28 iunie şi 3 iulie, filmul „Siberia din oase”, prezentat în premieră absolută la Cinematograful Patria din Chişinău. Apariţia filmului a devenit un eveniment major nu doar pentru cultura noastră, ci şi pentru viaţa socială şi politică actuală. Filmul a fost creat de Leontina Vatamanu, fiica unei fetiţe deportate, cu implicarea a sute de artişti care au avut deportaţi printre rudele cele mai apropiate. Un film ca un cor de strigăte de durere, un film în care vedem adevărul despre trecutul nostru.

Protagoniştii acestei producţii cinematografice sunt Elena Curicheru-Vatamanu (mama Leontinei Vatamanu), Ion Radu, Gavril Boian şi Margareta Spânu-Cemârtan, care povestesc ce li s-a întâmplat în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949 (pe atunci erau copii) şi după deportare. Cu voci sugrumate, ei îşi amintesc cum au fost treziţi, ameninţaţi cu armele, umiliţi, loviţi, împinşi în camioane şi apoi în vagoane pentru vite, cum au trăit în Siberia şi cum, reveniţi în satele lor după moartea lui Stalin, s-au pomenit fără case, fără gospodării, dar au avut curajul de a rezista, de a-şi împlini cu demnitate destinul.

„Siberia din oase” a fost realizat de OWH Studio, cu suportul Centrului Naţional al Cinematografiei din Republica Moldova, în asociere cu Moldova-Film şi Paradox-Film de la Bucureşti.

Dosarele Siberiei: „Să nu ne răzbunaţi, dar să nu uitaţi”

Premiera spectacolului „Dosarele Siberiei”, dedicat celor ucişi, chinuiţi şi umiliţi în gulag-ul sovietic, a avut loc vineri, 5 iulie la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” din Chişinău. Spectacolul este realizat după memoriile Ecaterinei Chele, Margaretei Spânu-Cemârtan şi ale lui Ion Moraru, foşti deportaţi în Siberia.

În piesa de teatru sunt prezentate şi povestite ororile prin care au trecut zeci de mii de basarabeni în ţinuturile îndepărtate ale Siberiei şi Kazahstanului. Spectacolul, care durează puţin peste două ore, relatează cele mai răsunătoare amintiri ale celor care au fost ridicaţi în anii 1941 şi 1949. În iunie 1941 au fost judecaţi şi închişi în lagărele ruseşti intelectualii şi activiştii partidelor politice, iar în anul 1949, când a avut loc represiunea economică au fost trimişi la muncă grea ţăranii înstăriţi.

Regizorul Petru Hadârcă le-a mulţumit foştilor deportaţi pentru exerciţiul de demnitate pe care l-au oferit: „Aţi trecut prin calvarul deportărilor. Vă mulţumim pentru faptul că aţi rezistat şi v-aţi întors cu demnitate acasă. Iertaţi-ne că prea târziu am abordat această temă”.

Pe scena Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” a urcat Adelina Moşanu, fiica scriitorului Ion Moraru, care a fost deţinut şi deportat politic în lagărele din Siberia, care a transmis un mesaj: „Tatăl meu are 90 de ani. Acum este bolnav la pat şi nu a putut veni. M-a rugat să vă transmit acelaşi lucru care s-a spus în spectacol: Să nu ne răzbunaţi, dar să nu uitaţi. Ceea ce nu se uită devine istorie”. (A. B.)