Au trecut şase ani de când m-am despărţit de şcoală, intrând în rândul pensionarilor. N-am mai vrut să iau ore la nici o şcoală, am hotărât să păstrez legătura cu mişcarea sindicală şi să încerc alături de alţi colegi pensionari sau în activitate să revigorăm Asociaţia Învăţătorilor din judeţul Neamţ.
Examenul de bacalaureat din acest an, prin modul în care a fost organizat şi, mai ales, prin rezultatele slabe, dacă nu dezastruoase, m-au determinat să încerc câteva observaţii şi reflecţii ca fost profesor de limba şi literatura română şi poate şi ca fost inspector şcolar la aceeaşi specialitate.
Ceea ce s-a întâmplat în acest an, trebuia să se întâmple odată, căci de 21 de ani, în această ţară, aşadar şi în învăţământ, se petrece un adevărat dezastru naţional fără să-l poată opri cineva.
Un examen securizat, la propriu, cu poliţie şi camere de luat vederi în sălile de clasă. Iată unde am ajuns cu aceste succesive reforme în învăţământ!
Cea mai importantă instituţie de educaţie, şcoala, a fost pusă la zid. Dascălii şi elevii, toţi in corpore, etichetaţi ca hoţi!!! Nimeni nu mai are încredere în nimeni. O asemenea şcoală nu-şi mai are rostul. Oare aşa să fie?! Nu. Totul a fost gândit şi pregătit cu meticulozitate în laboratoarele politice ale puterii, pentru a închide gura dascălilor, pentru a determina în părinţi o atitudine ostilă şcolii şi dascălilor, pentru a pregăti un spectaculos salt al calităţii în viitorii ani.
Sesiunea din toamnă, coroborată cu cea din vară, evidenţiază un procent general de promovabilitate de 63%, mic la prima vedere, dar real la ceea ce a ajuns în momentul de faţă şcoala şi mai ales liceul. Există o vorbă româneasă: „Peştele de la cap se-mpute, dar se curăţă de la coadă!”. Aşa s-a întâmplat, capul, conducerea şi legea învăţământului sunt rele, nu corespund realităţii ţării în momentul de faţă. Că s-a început curăţenia cu „coada”, elevii, nu e rău, dar nu e suficient.
Obligatoriu mai departe trebuie umblat la „cap”. O reorganizare de esenţă a şcolii, o reaşezare a educaţiei şi disciplinei în şcoală, fără nici un compromis, pot asigura un climat favorabil, un început de drum pentru învăţământul românesc.
Ne vom permite observaţii punctuale în numerele viitoare ale revistei.
Prof. Ştefan CORNEANU