Să ne bucurăm, totuși…

A început şcoala. Mai devreme ca în alţi ani, dar parcă cu mai multe nevoi şi incertitudini.
Noua Lege a Educaţiei Naţionale, trîmbiţată ca o mare victorie a puterii şi ca o temelie juridică temeinică pentru, în sfîrşit, o reformă adevărată în învăţămînt, este mai mult moartă. Cauza: lipsa metodologiilor de aplicare. Aşa se întîmplă cînd cineva vrea neapărat să aibă, rapid, un nou cadru legislativ pentru educaţie, chiar cu riscul ca acesta să fie cu mai multe hibe decît precedentul. Şi nici nu putea fi altfel, dacă ne gîndim că noua lege este una încropită în grabă şi nesupusă dezbaterii parlamentare. Vom constata, probabil după ceva ani, efectele negative pentru întreaga societate ale acestei legi, dar nu-i nimic, nu va răspunde nimeni pentru eşec şi cel mult vom experimenta noi idei de reformă, sistemul de învăţămînt putînd să suporte multe.
Salariile au rămas diminuate, deşi legea (118/2010) vorbea despre „curbele de sacrificiu” numai pînă la sfîrşitul anului 2010. În aceste condiţii ce să mai vorbim despre măriri reale de salariu?
Multe dintre libertăţile de acţiune sindicală au fost îngrădite sau suprimate prin Legea Dialogului Social, impusă de către cei doritori de profit cu orice preţ. Sindicatele sunt mai mult prin instanţele de judecată, încercînd să apere interesele membrilor de sindicat.
Sunt multe voci ale puterii care găsesc că la rădăcina neputinţei lor de a redresa economic şi social ţara stă împotrivirea sindicatelor la abuzurile repetate ale guvernanţilor.
Dar cel mai grav aste seninătatea guvernanţilor, care încalcă legile chiar de ei asumate. Astfel, se pare că nu vom avea, prea curînd, 6% din PIB pentru finanţarea educaţiei, aşa cum prevede articolul 8 din preaslăvita Lege 1/2011. Şi atunci, de unde şcoli cu dotări moderne (nu numai cu faţade frumos văruite), condiţii bune pentru activitatea elevilor şi a profesorilor, salarii motivante, posibilităţi de a stimula creativitatea, rezultate bune la bacalaureat, într-un cuvînt un sistem performant de educaţie care să mulţumească pe toţi: elevi, părinţi, dascăli, societate, Uniunea Europeană?
Şi totuşi să ne bucurăm, chiar dacă o s-o facem mai discret şi o să trecem mai repede la grijile noastre, cele de toate zilele. Îmi place să cred că bucuria dascălului la un nou început de an şcolar este unică şi nu i-o poate lua nimeni şi nimic!
Gabriel PLOSCĂ
Preşedintele Sindicatului din Învăţămînt Neamţ