… Şcoala de toate gradele trebuie să fie transformată radical, dar nu scoasă din temeliile sale, din tradiţiile cele bune. Sunt unii colegi care cred că – după experienţa forţată a învăţământului online din aceste săptămâni – se va vedea că profesorii sunt inutili, că fiecare va putea face şcoală de acasă, cu aparate şi nu cu oameni. Nimic mai fals! Eu cred că abia acum se va vedea câtă importanţă are profesorul, factorul uman şi căldura omenească. De când e lumea civilizată, şcoala o fac învăţătorii şi profesorii, pentru că aceştia au o meserie în acest sens, s-au pregătit ani buni pentru asta. Unii dintre ei au şi vocaţie pentru pedagogie, ceea ce îi face ideali în meseria lor. Dacă unii se gândesc la şcoala generalizată la distanţă, dacă cred că se poate face educaţie nu om lângă om, ci doar om lângă computer (tabletă, telefon etc.), atunci greşesc amarnic şi nu ştiu ce este omul şi ce înseamnă omenirea. Expresia feţei profesorului şi elevului, lumina sau tristeţea din privire, culoarea din obraji, un gest mărunt, o lacrimă mijind în colţul ochiului sau abia prelinsă nu se pot percepe prin ecrane şi nu se pot trăi plenar prin aparate. Fără profesor dispare nu neapărat comunicarea (deşi are de suferit şi aceasta), ci comuniunea, emoţia, dăruirea, ceea ce ar fi catastrofal şi ar ucide şcoala.
În privinţa cercetării, cred că ar fi cazul să se înţeleagă de către guvernanţi, după trecerea urgiei, că nu putem trăi în această lume concurenţială cu 0,17% din buget alocat acestui gen de investigaţie a realităţii. Cu fracţiuni subunitare din buget acordate ani de zile cercetării, am marginalizat cercetarea medicală de vârf, am vitregit biologia celulară, virusologia, am ucis Institutul Cantacuzino, am lăsat să prolifereze ignoranţa, prostia, astrologia şi chiar vrăjitoria.
Ca profesor, le pot spune studenţilor că salvarea, la nivelul duratei lungi, a fiinţei umane a venit întotdeauna din cunoaştere şi din educaţie, care au condus la muncă stăruitoare. Omul se deosebeşte de alte fiinţe pentru că are conştiinţă, care îl îndeamnă să studieze mereu, să cerceteze natura din jurul său, să iscodească, pentru că munceşte şi produce valori. Poate să facă asta pentru că el cultivă virtuţile şi pentru că are credinţă şi încredere. Toate acestea se dobândesc prin educaţie, iar educaţia nu trebuie să cunoască întreruperi, nici crize. Educaţia oamenilor continuă şi în vreme de pandemii.
Ioan Aurel POP,
Preşedintele Academiei Române