• Interviu cu doamna Daniela Neamţu – director, Colegiul Naţional de Informatică, Piatra-Neamţ
– Ce schimbări v-aţi propus să faceţi când aţi devenit director al acestui colegiu?
– Am devenit director în anul 2003, într-un moment în care nu-mi doream asta, pentru că eram destul de tânără, doream să fac foarte multe lucruri în viaţă şi partea aceasta organizaţională nu părea ispititoare. Aveam un copil mic, familie, şi în acelaşi timp doream să-mi dezvolt cariera profesională pe partea de specialitate. Voiam să scriu, să citesc, să mă dedic altor domenii. Dar a fost o provocare pe care am acceptat-o şi pe care apoi mi-am asumat-o. Astfel încât, împreună cu toţi colegii mei, am hotărât să iniţiem activităţi care să pună în valoare atât elevul cât şi profesorul. Spre exemplu, am iniţiat concursuri desfăşurate de Zilele Liceului de Informatică (pe atunci era liceu), asociind zilele şcolii cu sărbătorile din decembrie, pentru că era un început, aşa cum Crăciunul reprezintă un început pentru toţi creştinii. Este vorba despre concursuri de matematică, de informatică, de ştiinţe, de literatură. Am publicat pe lângă revista şcolii şi alte reviste de specialitate: de matematică, de informatică şi de ştiinţe. Cea care are cea mai mare continuitate este revista de ştiinţe TNT, care apare şi astăzi de Zilele Colegiului, în asociere cu un concurs de ştiinţe, la care participă elevi din Piatra-Neamţ, provocaţi spre conceperea unor proiecte de supravieţuire, în care ei să aplice toate cunoştinţele de ştiinţe naturale pe care le au, pentru a ieşi la liman. Este un proiect teoretic, nu practic.
În al doilea rând am reuşit într-un timp foarte scurt şi anume septembrie 2004, să ne transformăm din liceu în Colegiul Naţional de Informatică. Împreună cu profesorii vechii generaţii am strâns toată documentaţia din şcoală şi, deşi nu îndeplineam condiţia de a fi liceu centenar, prin performanţele pe care le avem şi prin tradiţia educaţiei de aici ne-am atins şi acest obiectiv.
Tot cu ajutorul colegilor am înfiinţat, printre primii din judeţ, o fundaţie, la care membrii fondatori sunt profesorii şcolii şi prin care am reuşit să strângem fonduri pentru toate acţiunile pe care noi dorim să le desfăşurăm în şcoală. Aceasta presupune atât voluntariat, întrucât niciunul dintre profesori nu este plătit pentru ceea ce face, dar şi implicarea comunităţii pentru susţinerea şcolii noastre.
Cred că s-au produs schimbări foarte mari în acel început, pe care eu îl numesc „perioada eroică”, pentru că toţi cei prezenţi au făcut lucruri extraordinare care au pus bazele unei tradiţii educaţionale la noi.
– În ce măsură formaţia dvs. profesională v-a ajutat în efortul managerial?
– M-a ajutat într-o măsură foarte mare, deoarece consider că formaţia mea, în primul rând ca absolvent al unei facultăţi de filozofie, m-a făcut să empatizez cu oamenii, să înţeleg care sunt nevoile lor dar în acelaşi timp să înţeleg şi care este nevoia organizaţiei. Astfel încât să le putem compatibiliza. Uneori ele coincid, alteori nu. Dar încerc să fac o balanţă între acestea astfel încât toţi oamenii din această şcoală să se simtă bine, deoarece, dacă este îndeplinită această condiţie îşi fac profesia bine. Iar cei care beneficiază în urma acestui echilibru sunt în primul rând elevii.
– Continuă elevul să rămână o prioritate pe agenda dvs. de lucru?
– Elevul este întotdeauna o prioritate. El este pentru noi copilul nostru şi aşa cum într-o familie copilul este prioritatea, aşa se întâmplă şi în şcoala noastră, nu numai pentru mine ci şi pentru toţi colegii mei. În situaţia unui conflict primul ascultat este elevul, după care urmează ceilalţi implicaţi: părinţii, profesorii etc. Iar soluţia trebuie să fie una în favoarea elevului, dar în beneficiu lui real, nu aparent. Astfel încât elevul să aibă parte de o educaţie de calitate şi nu doar de o mângâiere pe cap.
– Colegiul Naţional de Informatică are un parteneriat foarte interesant cu un liceu din Germania. Despre ce este vorba?
– Colegiul nostru este implicat în parteneriate cu şcoli din întreaga Europă. Am fost parteneri şi cu Microsoft, ceea ce înseamnă că noi încercăm să comunicăm şi cu alte sisteme educaţionale, astfel încât elevii să poată beneficia de o viziune mai largă asupra a ceea ce înseamnă educaţia în lume.
Parteneriatul despre care vorbiţi este unul în care elevii noştri pot aplica pentru clasa a X-a, pentru a învăţa un an de zile la un liceu din Germania cu acelaşi profil ca al nostru, fiind găzduiţi la o familie de acolo. Se întorc acasă, în clasa a XI-a, cu numeroase avantaje, mai ales cele legate de învăţarea limbii germane, deşi studiile se fac în limba engleză. Cred că cel mai crucial este avantajul de a cunoaşte provocările şederii într-o altă familie, care sunt reale şi importate. În acelaşi timp vin cu o experienţă de viaţă care îi ajută să studieze mai bine în România, să comunice mai bine cu proprii lor colegi şi să aprecieze mai mult ceea ce au aici.
– Aţi obţinut diploma de doctor în filosofie. Ce a adus nou în viaţa dvs. parcurgerea şcolii doctorale?
– Este o întrebare care mă face să îmi amintesc cu bucurie ceea ce a însemnat parcurgerea şcolii doctorale. În primul rând este vorba despre studierea unui domeniu în care nu am avut doar satisfacţie intelectuală ci şi bucurie profesională. Cred că niciodată n-am fost mai fericită din punct de vedere profesional decât în acea perioadă. Din punct de vedere managerial am tot felul de provocări administrative, dar cele intelectuale sunt mai rare. Având în vedere că mi-am ales domeniul filosofic atunci când am mers la facultate, este clar că pentru mine acesta este fundamental. Şcoala doctorală m-a ajutat să trăiesc din plin această bucurie a vieţii. Tema lucrării mele de doctorat a fost „Aristotel şi averoismul”. Este curios că atunci când am mers la îndrumătorul meu de doctorat, domnul Costică Marin, un profesor extraordinar de istorie a filosofiei, aveam în plan să pornesc de la Platon şi să ajung la filosofii spanioli, dar după discuţia cu dumnealui am plecat de la Aristotel şi am ajuns la filosofia arabă. Ceea ce m-a făcut să cunosc un domeniu mai puţin studiat în România, să fac o cercetare riguroasă dar dificilă, pentru că de abia începeau să apară cărţile de filosofie în România, astfel încât am cumpărat multe cărţi din străinătate, în engleză sau franceză. A fost extraordinar şi oricând aş repeta experienţa.
– Menţionaţi câteva dintre activităţile şi competiţiile în care aţi reuşit cel mai mult să excelaţi cu elevii.
– Având în vedere profilul liceului nostru, elevii noştri excelează în primul rând în informatică, unde avem olimpici naţionali şi internaţionali, pe care îi susţinem atât în activităţile de la şcoală cât şi în cele de la Centrul de excelenţă. În plus am reuşit să dezvoltăm două concursuri ale liceului nostru. Este vorba în primul rând despre PROSOFT@NT, un concurs de matematică şi informatică, la care vin loturi din întreaga ţară, fiind înscris în calendarul Ministerului Educaţiei. Asociat acestuia organizăm un simpozion internaţional care poartă numele regretatului domn profesor Gheorghe Ţifui, unul dintre cei mai mari profesori pe care i-a avut judeţul nostru, simpozion la care profesorii participanţi prezintă lucrări ştiinţifice şi metodice inovative. De asemenea am reuşit să organizăm o olimpiadă naţională şi internaţională de informatică, pe echipe, împreună cu partenerii noştri din Italia şi Rusia, astfel încât să promovăm nu doar studiul informaticii ci şi lucrul în echipă.
Dar, chiar dacă suntem un liceu specializat pe informatică, elevii noştri participă la toate olimpiadele şcolare, având în fiecare an premianţi la fazele naţionale la limba română, la limbi străine, la ştiinţe. În privinţa ştiinţelor doresc să precizez că, în primul rând doamna profesoară Diana Bejan organizează cu elevii diverse activităţi la nivel naţional şi internaţional, colaborând în proiecte cu Agenţia Spaţială Europeană şi NASA. Astfel încât într-un an au trecut de cercul polar şi de acolo au lansat un minisatelit în spaţiu.
– Care este secretul menţinerii unei atmosfere armonioase în cancelarie?
– Colectivul nostru este format din profesori care se află la acelaşi nivel de performanţă, ceea ce îi face să aibă o viziune comună asupra a ceea ce înseamnă educaţia. Au cu aproximaţie aceeaşi vârstă, a maturităţii şi doresc să demonstreze ceea ce ştiu şi pot cu adevărat. Armonia vine din faptul că există o competiţie lucrativă, în sensul că ei nu concurează între ei, ci, de fapt, colaborează pentru ca elevii noştri să-şi atingă cu adevărat obiectivele şi potenţialul. În momentul în care colegii mei se întâlnesc în cancelarie pot împărtăşi lucruri şi sentimente comune şi cred că-i ajută şi faptul că eu nu pun o presiune exterioară asupra activităţii lor. Noi, echipa managerială, doar încercăm să-i susţinem în tot ceea ce doresc să facă.
– Cum consideraţi că se poate realiza cel mai bine în prezent promovarea imaginii instituţiei dvs.?
– Aşa cum probabil se observă, am trecut într-o perioadă în care promovarea imaginii se face în primul rând în mediul digital. Ceea ce înseamnă că aici, noi avem un avantaj suplimentar, deoarece elevii şi profesorii noştri fac parte din reţele de socializare, au bloguri, conturi, diverse alte lucruri de genul acesta. Inclusiv contul nostru de facebook unde postăm lucruri care interesează întreaga organizaţie. Dar în acelaşi timp cred că promovarea imaginii se face foarte eficient prin activităţile şi rezultatele noastre, ale elevilor şi ale profesorilor, pe care noi le facem apoi cunoscute în judeţ, în ţară şi în întreaga lume, atât prin presa scrisă şi televiziune, dar şi prin mediile digitale. Ne implicăm foarte mult şi în acţiuni de voluntariat, care ele însele realizează o promovare a imaginii.
– Ce v-a învăţat anul 2021?
– Anul 2021 mi-a reamintit că un singur lucru nu poate fi reparat: moartea. În rest absolut orice poate fi remediat şi îmbunătăţit. Pentru noi, anul care tocmai s-a încheiat a fost unul extraordinar de bun. Provocarea s-a transformat într-o oportunitate: am reuşit să ne digitalizăm în totalitate, am reuşit să dotăm toate clasele cu calculatoare şi videoproiectoare, am reuşit să comunicăm mai bine unii cu ceilalţi, să devenim mai empatici. Profesorii înţeleg mai bine elevii şi suntem mai uniţi între noi.
A consemnat Gianina BURUIANĂ