În numărul anterior al revistei, am evidenţiat publicaţiile pe care şi-au pus semnătura cercetătorii Staţiunii, geologi, geochimişti şi geografi, cu contribuţii reale, la lărgirea patrimoniului ştiinţific românesc. Alături de ei, replica cercetătorilor biologi a fost una pe măsură. Dând dovadă de acelaşi profesionalism au înscris şi ei, în bibliografia românească de profil, un mare număr de titluri de mare actualitate în domeniu şi care, fără îndoială, vor străbate timpul.
Sunt de amintit în primul rând trei lucrări de marcă, apărute sub girul Editurii Academiei Române şi anume: Vertebratele din România (1968), Tratat de algologie (1976- 1981) şi Lacul de acumulare Izvorul Muntelui Bicaz.Monografie limnologică (1983).
Ca determinator zoologic, prima lucrare, semnată de Vasile Ionescu (1914-1992) rămâne încă unică în literatura de specialitate românească, autorul fiind şi decanul de vârstă al colectivului de la Pângăraţi. Tratatul de algologie în 4 volume a fost elaborat sub redacţia academicianului Ştefan Peterfi, unul din coautori fiind cercetătorul biolog Ion Cărăuşu.
Monografia limnologică, este, deocamdată, unica sinteză asupra Lacului de acumulare de la Izvorul Muntelui, evaluând stadiul de evoluţie a acestui sistem lacustru la peste două decenii de la apariţie. Elaborarea ei a angrenat un număr de 14 cercetători, geologi, geografi şi biologi, acoperind astfel, toate capitolele impuse de tratarea subiectului sub raport limnofizic şi limnobiologic. În aceeaşi prestigioasă editură a mai semnat Ghiorghiţă Gogu, volumul Radiobiologie vegetală (1987), Ion Băra şi Ghiorghiţă Gogu, Reproducerea factor al evoluţiei plantelor (1989).
Interesul cercetătorilor biologi pentru problemele practice imediate a fost unul constant de-a lungul timpului şi el este probat, de altfel, de o serie de titluri de cărţi apărute şi în alte edituri de prestigiu. Reţinem printre altele, Biotehnologiile azi, autor Ghiorghiţă Gogu, la Editura Junimea-2005; Chimie analitică aplicativă-îndrumar, autori soţii N.şi Maria Apetroaie, Editura Tehnică-1996; Bioindicatori de calitate a apelor de I.Miron, Ed.Univ.Cuza-2008; Modificări biochimice induse de radiaţiile gamma în celula vegetală, de Tűnde Toth, Ed. Alma Mater, Bacău -2005; Danube Delta. Genesis and Biodiversity, autori I.Cărăuş, D. Munteanu, Battes Klaus, F.Pericope, Ed. Backhuys, Leyden-Hollande-2006; Creşterea peştilor în sistem intensiv de M. Apetroaie, Ed.C.Matasă-2007; Păduchi ţestoşi din România, de I. Moglan, Ed. Univ. Cuza-2001; Fluturi din România şi Republica Moldova, I.Moglan, Ed.Univ.Cuza-2003; Elemente de salmonicultură, de C. Misăilă et al., Ed.Karro-2004; Tehnici experimentale în bioanaliză, coord. G. Radu, coautor Elvira Gille, Ed.Printech-2004; Poluarea mediului şi conservarea naturii,de F. Pricope, Ed. Rovimed Publishers-2007; Elemente de ecofiziologie animală, C.Misăilă şi Rada Misăilă, Ed.Tehnopress-2009; Dicţionar enciclopedic de mediu, coord. C.Pârvu, coautori I.Cărăuşu et al Ed.Monitor Oficial-2005; Probleme moderne de ecologie, coord. B.Stugren, coautori I.Cărăuşu et al., Ed.Şt.şi Enciclopedică-1982.
O preocupare a cercetătorilor ajunşi la catedră a constituit-o şi elaborarea de cursuri universitare, în care şi-a pus amprenta cu pregnanţă propria experienţă profesională. Dintre acestea menţionăm: Ecologie generală, C.Măzăreanu, F.Pricope, Ed. Alma Mater, Bacău-2007; Hidrobiologie, F.Pricope, Ed. Rovimed Publischers-2007; Hidrobiologie. Lucrări practice, F.Pricope, K.Battes, Ed.Alma Mater, Bacău-2007.
O anume responsabilitate civică a făcut ca de-a lungul anilor, mulţi din foştii cercetători ai Staţiunii, geologi, geografi dar şi biologi, să-şi pună condeiul în slujba nobilei misiuni de culturalizare a celor mulţi- aşa cum o făcuse altădată marele cărturar I.Smionescu- semnând numeroase cărţi de ştiinţă popularizată, de promovare a turismului sau a necesităţii acute de ocrotire a naturii.
Din această categorie sunt de reţinut: Monumentele naturii din Judeţul Neamţ-1972; Hipercontinentul îngheţului veşnic – Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică-1980; Ce ştim despre Lună-Ed.Tehnică-1989; Din enigmele evoluţiei-Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică-1980; Lacul Bacaz şi împrejurimi-Ed.Sport-Turism-1981; Munţii Tarcău- Ed.Sport-Turism-1987; Valea Moldovei-Ed.Sport-Turism-1992; Băile Bălţăteşti- Ed.Sport-Turism-1982; Plantele.Izvor de sănătate – Ed. Ştiinţa, Chişinău-1993; Giganţii Pământului-Ed. Porţile Orientului-2003; Peştii de pe Terra-Ed. Porţile Orientului-2004 ş. a.
Toată această zestre editorială menţionată mai sus, se adaugă de fapt revistei instituţiei care a figurat în nomenclatura apariţiilor de profil, sub numele de Lucrările Staţiunii Stejarul, cu primul număr apărut în 1968. Editată obişnuit în două fascicule, geologie-geografie şi biologie, revista a stat la baza schimbului de publicaţii a Staţiunii, cu peste 100 de instituţii şi universităţi de profil din ţară şi străinătate.
Ca o recunoaştere a valorii operei editoriale a cercetătorilor trecuţi prin şcoala de la Pângăraţi, stau mărturie numeroasele premii ale Academiei Române de care au beneficiat: Dan Munteanu, Constantin Rusu, Gheorghe Lupaşcu, Virgil Surdeanu, Dan Grinea, Gogu Ghiorghiţă, Ion Băra, Ionel Miron, Ion Cărăuşu, Crina Miclăuş şi Dan Dumitriu. Alţii, precum Constantin Grasu, Constantin Catană şi Maria Rădoane au fost de două ori laureaţi ai premiului Academiei, iar Ichim Ioniţă chiar de trei ori.
Nu putem încheia aceste rânduri fără să amintim apoi, că vreme de aproape un deceniu, la iniţiativa cercetătorilor biologi de la Pângăraţi, oraşul Piatra Neamţ a fost gazda unei manifestări ştiinţifice de amploare şi anume Simpozionul Naţional Plantele medicinale. Realizări şi perspective, prilejuind un larg schimb de experienţă, atât între geneticienii români, cât şi cu cei veniţi din afară.
Aşadar, aflându-ne la finalul incursiunii noastre retrospective, putem spune că, deşi cu o existenţă destul de efemeră, Staţiunea Stejarul de la Pângăraţi, oricum am judeca-o, a fost în istoria universităţii ieşene şi a vieţii ştiinţifice nemţene şi chiar româneşti, o instituţie emblematică pentru ceea ce poate clădi entuziasmul şi simţul responsabilităţii civice a unei generaţii care, pe deasupra, a ştiut să-şi adauge, din mers şi ceea ce nu-i oferise sistemul instructiv al acelor vremuri.
Prof. univ. dr. Constantin GRASU