Anul şcolar 2020-2021 este unul deosebit de ceilalţi ani. La problemele cu care ne obişnuisem să ne confruntăm către 1 septembrie s-au adăugat altele noi, legate de situaţia epidemiologică şi de regulile impuse de pandemie. Starea de spirit în colectivele de pedagogi este diferită, ca şi gradul de pregătire al instituţiilor pentru noul an şcolar. Reieşind din datele şi statisticile oficiale, majoritatea absolută a instituţiilor din ţară sunt pregătite să înceapă noul an şcolar în condiţii bune, care să asigure accesul la studii tuturor elevilor şi studenţilor.
Ne revine o sarcină destul de complicată – sunt necesare acţiuni, prin care procesul educaţional să se desfăşoare conform prevederilor legale, ţinând cont de situaţia epidemiologică din ţară, fiind asigurat dreptul la educaţie pentru fiecare copil, dar, totodată, pentru noi este foarte important să se asigure securitatea sănătăţii şi respectarea drepturilor angajaţilor din sistem, graţie cărora sistemul educaţional funcţionează.
Avem şi semnale de alarmă, legate de insuficienţa de cadre didactice. Cifra de peste 2000 de cadre care lipsesc în sistem rămâne neschimbată în ultimii cinci ani, iar anul acesta există tendinţa ca această cifră să crească, reieşind din situaţia pandemică. În multe instituţii cadrele calificate pleacă, sub presiunea riscului de contaminare sau din cauza salariilor care rămân mici şi neatractive. Pe lângă acestea nu toate cadrele didactice au beneficiat de formări privind învăţarea de la distanţă, nu toţi pedagogii dispun de calculatoare, sunt familii, inclusiv de pedagogi, care, pentru a realiza procesul educaţional de la distanţă concomitent, au nevoie de câteva calculatoare.
Am înaintat un şir de probleme în cadrul Comisiei naţionale pentru consultări şi negocieri colective Guvern – Patronate – Sindicate, dar partea cea mai importantă de consultări şi negocieri abia urmează, avem în agendă relansarea activităţii Comisiei Bipartite Minister – Sindicat, în cadrul căreia vom dezbate şi definitiva textul Convenţiei Colective la nivel de ramură Educaţie şi Cercetare pentru anii 2021-2026, care urmează a fi semnată la finele anului 2020.
Am convenit cu Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării, asupra necesităţii creării unui grup de lucru pentru elaborarea proiectului de lege pentru modificarea şi completarea unor acte normative, inclusiv a Codului Muncii al Republicii Moldova, care ar reglementa explicit procedura de retribuire a muncii, a timpului de staţionare în perioada pandemiei, reieşind din principiul păstrării salariului integral pentru angajaţii din sistem ca formă de protecţie socială a acestora. Totodată, am pus în discuţie un şir de probleme legate de buna funcţionare a sistemului educaţional, dar şi de începerea noului an şcolar 2020-2021, cum ar fi:
• Necesitatea unui dialog permanent pe segmentul Ştiinţă şi Cercetare, în vederea estimării impactului negativ al reformei Academiei de Ştiinţe şi măsurilor de protecţie socială a angajaţilor Institutelor de Cercetare din cadrul Academiei;
• Punerea în aplicare a unor măsuri suplimentare de protecţie socială a angajaţilor din sfera educaţiei şi cercetării;
• Acordarea unor plăţi compensatorii la cheltuielile pe care le suportă cadrele didactice pentru măsuri de protecţie personală, dar şi pentru asigurarea studiilor la distanţă, inclusiv în caz că se va trece la această formă de activitate;
• Necesitatea completării bugetului pentru remunerarea muncii suplimentare prestate de către cadrele didactice, angajaţii din instituţii în anul de studii 2020 – 2021.
Este salutară iniţiativa Ministerului de a da posibilitate colectivelor pedagogice să aleagă modul de activitate în noul anul şcolar, mai ales că s-a ţinut cont şi de opinia sindicaliştilor. Cele şapte scenarii propuse de Minister dau posibilitatea colectivelor pedagogice, administraţiei să aleagă acel regim de lucru, care ar fi cel mai potrivit, reieşind din spaţiile de studii, personalul didactic, numărul de elevi etc. Cât priveşte remunerarea, vom insista să fie estimate costurile suplimentare şi să fie rectificate bugetele instituţiilor respective, să fie alocate mijloace, pentru ca orele predate suplimentar să fie remunerate deplin, în caz contrar munca extra program ar putea fi calificată ca muncă forţată.
Cât priveşte accesul elevilor şi al cadrelor didactice la tehnologiile comunicaţionale şi dotarea corespunzătoare, este un subiect care ţine de competenţa Ministerului şi a Direcţiilor Raionale/Municipale Învăţământ. Desigur, acolo unde avem posibilitatea de a ajuta cadrele didactice cu soft-uri educaţionale, cu literatură de specialitate, o facem. Dar resursele noastre sindicale nu sunt suficiente pentru a rezolva problema, de aceea îndemnul nostru este de a aplica la diferite proiecte, acolo unde este posibil, a facilita dialogul cu diferite organizaţii partenere, care ar putea dona mijloace sau presta servicii de instruire pentru cadrele didactice.
În situaţia pandemică apare necesitatea de a asigura cadrele didactice, ca şi pe cele medicale, cu echipament de protecţie. Desigur, apar cheltuieli şi costuri noi, care în prezent se precizează. Estimativ, se vorbeşte de circa 200 milioane lei care sunt necesare pentru a acoperi inclusiv şi aceste costuri. Această obligaţie cade pe umerii angajatorilor, administraţiei instituţiilor. Va fi o abordare total greşită dacă se va încerca să se pună aceste cheltuieli pe umerii pedagogilor, noi, sindicaliştii, vom combate pe toate căile legale aceste tentative.
Asemenea abordări nu sunt corecte, nici sub aspect juridic, nici în plan moral. Este necesar de a elabora, în comun cu Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, protocoale pentru instituţiile educaţionale, în caz de apariţie a unor situaţii care ar impune modificarea regimului de muncă ales de instituţii către 1 septembrie. Vom interveni prompt în fiecare caz, pentru a apăra interesele membrilor noştri de sindicat, inclusiv dreptul la condiţii de muncă inofensive.
Cu toate că e imprevizibil şi marcat de incertitudini, debutul anului şcolar 2020-2021 rămâne un prilej de bucurie şi speranţă pentru comunitatea pedagogică, pentru întreaga societate, acesta fiind nuanţat puternic şi de semnificaţia sărbătorilor noastre naţionale: Ziua Independenţei şi Ziua Limbii Române.
Vă îndemn, stimaţi colegi, să rămâneţi călăuză în lumea noului, a adevărului şi frumosului, deoarece prioritatea noastră cea mare sunt copiii, tânăra generaţie, viitorul nostru. Discipolii au nevoie de sprijinul Dumneavoastră, acordat cu răbdare şi tărie.
Vă urez multă sănătate, rezistenţă şi inspiraţie continuă!
Ghenadie DONOS, Preşedintele FSEŞ